M-am mutat pe wordpress ... Am de gand sa investesc ceva timp in blogul asta, asa ca de ce nu si putina arta.
miercuri, 21 septembrie 2011
M-am mutat !!!
M-am mutat pe wordpress ... Am de gand sa investesc ceva timp in blogul asta, asa ca de ce nu si putina arta.
luni, 19 septembrie 2011
Words ...
I wish you could hold me in your arms the way i do ... I wish you could bring beaty from my pain, i wish you could cherish the days we are together ... I wish a lot of things. But you cannot make my wishes come true. Or, maybe you don't want to ..
I'll be loving you my entire life, i'll be wishing all those things all my life. And i'll keep hoping.
And I stand in the rain, waiting for you, i am all alone, i feel like all it's going down. But my first tear, will be covered by the water particles. I'll fall down and you won't be there to catch me. But my hopes keep me from giving up.
And i stand in the rain, thinking maybe you'll be there, you'll come to save me from my fears ...
And i can still smile ... even if i know you won't come, you won't be there for me... And i'm waiting, and i'm dying inside, little by little ...
E dimineata.O noua zi cu tine!
In picur, iar vom umple noi paharul
In inima, asteapta iarasi jarul
Sa arda in foc viu doar pentru tine.
Cuprinde-ma.In brate vreau sa-ti cad
Umbreste-ma pe-obraz c-o sarutare
In ochii mei vreau zambetul sa-ti scalzi
Ca ziua de-azi sa-ti para o visare.
Caci soarta fara mila ne desira ata
O viata-ntreaga fara de oprire
Si noi flamanzi mereu suntem sa facem piata
Sa cumparam mereu numai dulceata
Sa nu lasam sa scape clipa de iubire
Ci s-o sorbim in picur toata viata.
In picur, iar vom umple noi paharul
In inima, asteapta iarasi jarul
Sa arda in foc viu doar pentru tine.
Cuprinde-ma.In brate vreau sa-ti cad
Umbreste-ma pe-obraz c-o sarutare
In ochii mei vreau zambetul sa-ti scalzi
Ca ziua de-azi sa-ti para o visare.
Caci soarta fara mila ne desira ata
O viata-ntreaga fara de oprire
Si noi flamanzi mereu suntem sa facem piata
Sa cumparam mereu numai dulceata
Sa nu lasam sa scape clipa de iubire
Ci s-o sorbim in picur toata viata.
vineri, 16 septembrie 2011
Ieri
Ieri a fost o zi de vis. Un gratar, multa bere, niste vin, ne-am simtit bine si ne-am distrat. Mi-am facut o foarte buna prietena la munca. Ne ajutam oricand una pe alta, facem atatea lucruri impreuna. Si totusi, ma intreb de ce nu are si ea un iubit. Inca nu am ajuns sa ne comfesam una alteia.
Dar tot stau si ma gandesc oare ce ascunde in sufletul ei, oare ascunde vreo durere, oare e nepasatoare, oare nu are si ea nevoie de caldura unui suflet?
Eh ... asta ramane de vazut. Pot sa spun ca incep sa o iau razna. Am un "el" la munca, se pare ca ma favorizeaza in orice poate, chiar daca i se face teorie dupa,. Si este o prada atat de usoara, dar totusi, ceva ma retine.
What the fuck should i do???
Dar tot stau si ma gandesc oare ce ascunde in sufletul ei, oare ascunde vreo durere, oare e nepasatoare, oare nu are si ea nevoie de caldura unui suflet?
Eh ... asta ramane de vazut. Pot sa spun ca incep sa o iau razna. Am un "el" la munca, se pare ca ma favorizeaza in orice poate, chiar daca i se face teorie dupa,. Si este o prada atat de usoara, dar totusi, ceva ma retine.
What the fuck should i do???
luni, 12 septembrie 2011
Lost...
Ma simt pierduta. Nu mai pot sa mai duc in suflet atatea certuri, atatea lacrimi aruncate pe un nimic. Nu mai am loc de atatea situatii jalnice. Sufar in mine si ma distrug zi de zi, din ce in ce mai mult, treptat.
Viata asta e un mare cacat. Poate nu mi-am dat seama pana acum, dar stiu ca nu merit sa fiu fericita, sa fiu iubita si acceptata asa cum sunt. Nu mai suport starea asta idioata. M-am saturat de atatea certuri, contradictii, batai de cap. Mi-a ajuns.
Pentru a mia oara in viata imi doresc sa mor, sa dau coltu odata ca poate lui, sau mai bine zis "lor", o sa le fie mai bine. Cred ca moarta si ingropata as valora mai mult. Poate ca doar atunci isi vor da seama ca nu eram chiar asa cum credeau ei .Atunci vor spune ca e rau fara rau...
Sunt pierduta, clachez, ma simt in plus. Sunt scarbita de tot.
Mi-a zis ca ma iubeste. Dar acum? Ce s-a intamplat cu iubirea infinita pe care mi-ai jurat-o? Ce s-a intamplat cu "la bine si la rau"? S-au evaporat sau ce? Nu mai inteleg nimic ... Nu asa voiam sa fie. Si ma doare sufletul sa il vad plin de nervi de fiecare data, sa vad cum se intoarce cu spatele la mine, cum imi spune sa imi iau mainile de pe el, cum tranteste usa, cum ma impinge din bratele lui. De parca am comis o greseala fatala.
Se plange ca nu mai stam atat de des impreuna, ca nu mai avem timp de noi, ca nu mai facem nimic impreuna. Dar cand eu ajung acasa si are posibilitatea sa stea cu mine, sa isi piarda timpul langa mine, sa ma tina in brate, sa ma mangaie, de ce nu o face? De ce prefera sa renunte la atatea clipe pentru un joc?
Am plans atat de mult incat nu mai am lacrimi, ochii mei sunt uscati, buzele rupte si crapate, pline de sange. Nu mai pot suporta durerea asta, asa ca o inlocuiesc cu cea a buzelor. Le strang intre dinti, le crap, sangereaza, dar incerc sa uit cata durere imi provoaca el, simpla lui prezenta. Nu voi striga, nu voi icni, nimic. Imi voi plange durerea in mine, in interior. Nu are nevoie sa imi vada lacrimile "false" si nici figura de copil de 12 ani ofticat ca nu a primit ceea ce a vrut. Nu vrea sa imi stie slabiciunile, nici punctele forte. Nu vrea sa ma mai cunoasca, sau mai bine zis...vrea sa nu ma fi cunoscut...
Si simt din ce in ce mai mult ca viata isi bate joc de mine, ca imi rade in fata cu o ironie imensa. Simt cum ma pierd printre ganduri. Din ce in mai des incerc sa-mi pun ordine in ganduri, dar fara un happy end. De fiecare data cand simt ca in sfarsit sunt la suprafata, confuzia ma arunca in aceeasi stare de dinainte. Si doare…doare al naibii de mult sa vezi ca nu iti poti reveni orice-ar fi. Doare cand vezi ca te simti singur, desi ai pe cineva langa tine. Doare cand vezi ca cel pe care il credeai un sfant, acum face pe dracu. Doare tot, chiar si cea mai mica si neinsemnata chestie, pe care altii nu dau 2 bani. Dor si cele mai mici gesturi gresite. Doare…
Dar, ce te faci atunci cand durerea iti sfasie si ultima bucatica de suflet ce ti-a mai ramas? Ce faci atunci cand nu mai intrezaresti speranta in nimic, cand cauti o cale de scapare si nu mai vezi nici macar luminita care palpaie la capatul tunelului sperantei? Ce faci atunci cand simti ca te scufunzi, simti ca totul se prabuseste in jurul tau, ca esti singura careia ii pasa?
Incepi sa te intrebi apoi ce rost ai in viata, de ce mai traiesti, de ce, de ce, de ce. Si-atunci spui ca nu mai poti, nu mai rezisti la toata aceasta presiune. Simti ca totul se va termina si speri iar sa te simti eliberata de toate.
Dar chiar atunci cand lacrimile rasar in ochiii tai, chiar atunci cand iti spui ca nu mai poti si ca renunti, atunci incepi sa-ti recapeti speranta ca intr-o buna zi totul va fi mai bine, ca soarele va aparea si pe strada ta si in visele tale nu va mai fi tot timpul noapte, ca in suflet nu-ti va mai fi frig si nu va mai ploua non-stop. Atunci vei vedea ca poti, ca inca mai rezisti.
Dar…apoi vine intrebarea cea mai importanta : Cat vei mai rezista pana sa clachezi? Pana cand vei mai indura toate astea? Intrebari care raman si vor ramane intotdeauna fara raspuns…
vineri, 9 septembrie 2011
Feeling GOOD !!!
Azi ma simt foarte bine...uimitor totusi, avand in vedere ca ieri nu am putut sa beau macar o gura de apa, iar pana la 9 eram deja ragusita de cate comenzi luasem si ma durea gatul, aveam nasul infundat si nu mai puteam sa ma tin pe picioare din cauza usturimii talpilor.
Cam atat de spus acum. Va las in compania unui playlist pe ziua de azi. Hope you enjoy it!
1. Madonna - Holiday
2. Joe Cocker - Summer in the city
3. Belinda Carlisle - Circle in the sand
4. Kenny G - Songbird
5. The Beloved - In sweet harmony
6. Sandra - In the heat of the night
7. Fair Control - Symphony of love
8. Dave Stewart and Candy Dulfer - Lily was here
9. Sam Brown - Stop
10. Michael Bolton - Can i touch you there
Sper sa va placa si sa va schimbe starea de spirit ... Me goes to work now ... BBYE si o zi faina ...
Cam atat de spus acum. Va las in compania unui playlist pe ziua de azi. Hope you enjoy it!
1. Madonna - Holiday
2. Joe Cocker - Summer in the city
4. Kenny G - Songbird
5. The Beloved - In sweet harmony
6. Sandra - In the heat of the night
7. Fair Control - Symphony of love
8. Dave Stewart and Candy Dulfer - Lily was here
9. Sam Brown - Stop
10. Michael Bolton - Can i touch you there
Sper sa va placa si sa va schimbe starea de spirit ... Me goes to work now ... BBYE si o zi faina ...
joi, 8 septembrie 2011
Relax
Astazi iau o pauza, sau cel putin asa vreau ... Incep munca cu 1 ora mai tarziu. Vreau sa imi beau cafeaua linistita, cu o tigare alaturi si cu cele mai bune bloguri de citit. Nu vreau nimic altceva. Nu mi-e foame, sete, dor, nu ma doare nimic, nici macar in cot, astazi e ziua mea de nepasare, singurica, instinsa pe scaunul meu de birou. Si voi citi, voi analiza, ma voi gandi la cat de urat e afara, si nu-mi va pasa de absolut nimic.
Astazi ma rasfat eu pe mine, cu linistea de afara, cu pasarile ce imi canta la fereastra, cu vantul care se aude usor printre frunzele deja uscate. Vreau sa ma simt bine, sa ma duc la munca cu o stare de spirit foarte buna. Si nimeni si nimic nu imi va strica dispozitia asta buna care in sfarsit si-a facut aparitia. M-am trezit atat de bine dispusa ....
Afara e putin rece, vantul adie, deja vine toamna..Fara sa observ, toate frunzele incep sa capete nuanta rosiatica, desigur, conform anotimpului. Si usor, usor, s-au facut 6 luni de cand am plecat de acasa, de cand am ales sa imi traiesc viata pe propriile forte. De atunci viata mea este mai luminoasa oricum, dar trebuie sa recunosc ca la inceput mi-a fost greu, am fost speriata, am cazut, dar el m-a ridicat, mi-a alungat temerile, cosmarurile, mi-a alinat lacrimile si durerea, iar totul a devenit mai usor.
IN SFARSIT POT SPUNE SI EU:
A meritat tot efortul, toate sacrificiile si toate sufletele calcate in picioare....
miercuri, 7 septembrie 2011
Astazi ...
Am chef de bancuri ... multe. Vreau sa rad, sa fiu un pic mai senina decat sunt acum. De abia astept sa primesc salariul, sa imi iau cate ceva. Mi-am planificat totul. Si trebuie sa iasa asa. Voi calca suflete in picioare, voi omora inimi si voi arunca zambete la o parte. Toate astea ca sa iasa cum vreau eu!
Momentan, pot sa spun ca nu mai am niciun leu in portofel. Sunt falita!!!
O sa stau nemancata la munca, voi fi plina de nervi ca nu pot sa imi iau mult adorata salata cu ton care ma binedispune. Si DA DOAMNE !!! sa nu fiu cu nenorocita aia pe tura.
Poate va intrebati cine e nenorocita aia ...
La mine acolo, la MC Donald's, exista rankuri, pe angajati. Erau decat 3 Crew traineri, bine ca acum avem 4, a mai avansat 1, era Robi... Cel mai special dintre toti, ne intelegeam super, avea rabdare sa ma invete tot ce trebuie sa stiu, asta pentru a avansa cat mai usor. Intradevar, am fost laudata de la inceput, am invatat foarte repede, mi-a placut sa am de-aface cu "dragii nostri clienti" si am facut totul "standard".
Dupa o perioada, Robi a fost transferat. A venit o baba enervanta, la menopauza, fara sot si fara copii, acum serios! cine dracu sa o vrea pe aia? Arata ca o lamaie si este acra...tot ca o lamaie.
1. Nu face nimic. Stie numai sa ia comenzi si sa serveasca. Atat!
Ale, fa aia, ale fa curat la cartofi, ale schimba cosurile, ale adu sosuri, ale numara service-ul, ale fa aialalta.
Dar tu ce mortii si eroii matii faci? Nimic!!!
2. E verisoara cu nu stiu ce Director de pe la TOATE MC din Cluj ... deh toata lumea o pupa in cur. Au ajuns Managerii si Directorul de la MC Donald's Polus sa ii aduca tavi, sa ii faca comenzile si tot asa.
3. Ca urmare a lui 2, scarba ne da pe toti in gat ca : nu chemam clientul la casa, ca nu sugeram produse, ca nu facem nimic, ca stam ca viteii la poarta noua, ca apoi sa mi se faca mie teorie ca vezi doamne de ce nu fac ce spune ea. Eu, ca fata de treaba ce sunt tac... Dar sa vezi ce i-o fac!
4. Daca imi gasesc alt loc de munca si imi termin preavizul ala nenorocit de 20 de zile, promit ca in ultima zi, exact cand scap de la lucru, sa o dau cu capul de o casa pana ii iese sangele pe nas si toti dintii din gura! JUR SA FAC ASTA CU MANA PE INIMA!!!
Si asa dintr-un subiect am dat in altul .... Oups Sorry!
Momentan, pot sa spun ca nu mai am niciun leu in portofel. Sunt falita!!!
O sa stau nemancata la munca, voi fi plina de nervi ca nu pot sa imi iau mult adorata salata cu ton care ma binedispune. Si DA DOAMNE !!! sa nu fiu cu nenorocita aia pe tura.
Poate va intrebati cine e nenorocita aia ...
La mine acolo, la MC Donald's, exista rankuri, pe angajati. Erau decat 3 Crew traineri, bine ca acum avem 4, a mai avansat 1, era Robi... Cel mai special dintre toti, ne intelegeam super, avea rabdare sa ma invete tot ce trebuie sa stiu, asta pentru a avansa cat mai usor. Intradevar, am fost laudata de la inceput, am invatat foarte repede, mi-a placut sa am de-aface cu "dragii nostri clienti" si am facut totul "standard".
Dupa o perioada, Robi a fost transferat. A venit o baba enervanta, la menopauza, fara sot si fara copii, acum serios! cine dracu sa o vrea pe aia? Arata ca o lamaie si este acra...tot ca o lamaie.
1. Nu face nimic. Stie numai sa ia comenzi si sa serveasca. Atat!
Ale, fa aia, ale fa curat la cartofi, ale schimba cosurile, ale adu sosuri, ale numara service-ul, ale fa aialalta.
Dar tu ce mortii si eroii matii faci? Nimic!!!
2. E verisoara cu nu stiu ce Director de pe la TOATE MC din Cluj ... deh toata lumea o pupa in cur. Au ajuns Managerii si Directorul de la MC Donald's Polus sa ii aduca tavi, sa ii faca comenzile si tot asa.
3. Ca urmare a lui 2, scarba ne da pe toti in gat ca : nu chemam clientul la casa, ca nu sugeram produse, ca nu facem nimic, ca stam ca viteii la poarta noua, ca apoi sa mi se faca mie teorie ca vezi doamne de ce nu fac ce spune ea. Eu, ca fata de treaba ce sunt tac... Dar sa vezi ce i-o fac!
4. Daca imi gasesc alt loc de munca si imi termin preavizul ala nenorocit de 20 de zile, promit ca in ultima zi, exact cand scap de la lucru, sa o dau cu capul de o casa pana ii iese sangele pe nas si toti dintii din gura! JUR SA FAC ASTA CU MANA PE INIMA!!!
Si asa dintr-un subiect am dat in altul .... Oups Sorry!
marți, 6 septembrie 2011
Transformare....
Acum, ca am adoptat un nou stil de viata, acum ca nu mai sunt copilul de 10 ani care eram inainte, trebuie sa imi schimb si lookul ... si hainele...si atitudinea.
M-am programat frumos la coafor, mi-am luat produse pentru par, sa arate perfect, mi-am revizuit vestimentatia. Acum voi deveni doamna pe care doreste sa o aiba langa el. Nu mai sunt eu, cea copilaroasa, cea jucausa, cea care facea totul din impuls. Acum sunt manierata, gandesc de 13 ori inainte sa fac ceva. Acum sunt alta.
Mi-am facut parul de un saten deschis, foarte curat si foarte intens. Frizura mea denota seriozitate si implicare. Nu imi mai trebuie nimic acum.
Urmeaza vizita mult asteptata: sa merg la dentist. Imi voi reface dantura, voi avea grija ce mananc pentru a o putea mentine cat mai stralucitoare. Am inceput sa merg la fitness, sa mai dau jos din burtica, si tot asa. Fac tot ce trebuie pentru a-mi proclama "SCHIMBAREA" ...
Sper sa fie surprins, sa fie pe placul lui ca acum are o femeie langa el, nu o copila gata sa izbucneasca in plans de la cea mai mica vorba urata, de la cea mai mica jignire. Acum are o femeie impunatoare, independenta, care stie ce vrea si stie ce face pentru a obtine acel lucru. O femeie fara suflet, din care nu au mai ramas decat vointa si ambitia.
Voi fi exact ceea ce isi doreste, dar va suporta consecintele.
Ploua ..
Aici...in iubitul meu Cluj, ploua ca dracu . Dar si aici, in sufletul meu, in iubita mea Alexandra, ploua.
Ploua pe bune. Simt picaturile cum se lovesc de peretii sufletului meu. Nici macar un shake sau o ciocolata calda nu ar putea opri ploaia asta. Iar tigarea, parca mai rau face. O inteteste, ploua furtunos.
Poate ca la un moment dat se va linisti ploaia, dar sunt atat de trista si deprimata...
De ce ploua in sufletul meu? Pentru ca a recunoscut si el ca se stinge pasiunea, eu munca de la 12 la 22 ... El munca de la 6 la 12 ... Cum sa nu se stinga?
Avem nevoie de o schimbare, de job, de casa, de tot. Urmeaza, dar trebuie sa termine nenorocita aia de licenta!
Povestea lui ... Poate a fost foarte trista, dar inca supravietuieste. Iar in mine a gasit sprijinul pe care nu l-a mai avut de la o femeie de acum 2 ani. A fost langa mine in cele mai grele momente, atunci cand am plecat de acasa, in momentul cel mai greu. A fost cu mine, m-a primit langa el, mi-a dat mancare pentru suflet si stomac. El a fost inger pentru mine.
Nu a cedat la fiecare plecare de-a mea, mi-a invins orgoliul si pentru asta il iubesc enorm. Dar pasiunea...cu ea cum ramane?
luni, 5 septembrie 2011
Sick of it all...
Am luptat ... Pana acum am luptat ca o disperata. Eram dependenta de tine si ma luptam sa nu te pierd. Ma omora incet gandul ca ai putea sa pleci, sa ma lasi singura in camera asta plina de detoate. Ma dor toate cu gandul ca nu mai esti la fel ca inainte. Ca te-am modelat gresit, ca te-am adus in situatia asta. Tu esti prea barbat, iar eu prea copila pentru tine. M-ai luat de crescut, dar acum ma abandonezi. Mi-ai luat toata puterea, mainile, picioarele, iar acum ma lasi sa ma zbat singura intre noi, in relatia asta.
Doare rau de tot ca nu te pot aduce inapoi, ca nu pot da "UNDO" la ce am facut .... Dar nu asta am vrut sa iasa... Am vrut sa te fac sa intelegi ca maturitatea ar insemna sa imi pierd orice iluzie, orice vis, orice speranta. Si tocmai m-am maturizat, sau tocmai am observat ca in sfarsit s-a intamplat ceea ce ti-ai dorit ...
Si acum?! Acum tot ceea ce a mai ramas e doar fetisoara mea de copil. Sunt seaca. Maturitatea a distrus totul. Asta ai vrut si asta ai primit. Sunt mai responsabila, poate prea stresanta, prea trista, prea acaparata de griji, prea indiferenta la ce se va mai intampla, prea satula si poate foarte serioasa.
Aseara a fost ultima data cand am mai putut plange. Acum sunt doar deprimata, dar voi trece peste. S-a secat raul iubirii, s-a secat albia de lacrimi, totul e fad acum, nimic nu mai conteaza. Decat partea materiala, grijile, responsabilitatile. Atat.
Nu-mi mai permit sa fiu un copil, sa rad cu pofta cu care radeam, sa imi mai fac vise...de ce? Visele nu imi dau de mancare, visele nu imi platesc lumina, cablul, netul. Practic, visele nu imi mai trebuie. Sunt inutile si mai rau fac.
Sunt goala. Goala de tine, goala de sperante, de vise, de asteptari, goala de tot.
How can i be happy now? Acum sunt femeia, pe care ai dorit-o ... Acum sunt perfecta pentru tine, dar prea imperfecta pentru mine. Nu ma mai vreau asa, nu imi mai gasesc locul nicaieri, decat in randul oamenilor monotoni, tristi, ingrijorati de ce le va rezerva ziua de maine. Acum sunt in ton cu ceilalti. Acum sunt banala ... Si trista de ceea ce va urma....
Ma ustura stomacul de atatea lacrimi, de atatea nopti nedormite, de atatea zile muncite in scarba. Mi-e sila de atata maturitate, de atatea griji.
Elizabeth Stranger is gone, dead, burried ....
You took the breathe right out of me,
And left a hole where my heart should be ....
vineri, 2 septembrie 2011
MY FISRT LEAPSA ...
Ma omoara plictiseala, nu am chef de dentist, mi-e scarba de munca, nu vreau sa ies afara ... :( Asa ca intru dintr-un blog in altul si gasesc o leapsa...asa ca...am luat-o si eu ... ca deh... ma plictisex teribil ...
1) Luaţi cartea cea mai apropiată, deschideţi la pagina 18 şi scrieţi aici rândul al 4-lea.
" Studiile epidemiologice observationale permit studierea unor evenimente"
2) Fără să verificaţi, cât e ora?
9:20
3) Verificaţi!
9:16 ... cam pe acolo
4) Cum sunteţi îmbrăcată?
Maieu si boxeri ... tocmai m-am trezit.
5) Înainte de a răspunde la acest chestionar pe ce vă uitaţi?
aici : http://pumpkinpie94.blogspot.com/
6) Ce zgomot auziţi în afara calculatorului?
Ploaia ...
7) Când aţi ieşit ultima dată şi ce aţi făcut cu ocazia respectivă?
Uhmm...acum 2 zile ...am baut o limonada si o cafea, am vorbit despre nume unguresti caterinca ...
8) Ce ai visat ieri noapte?
Nu-mi amintesc.
9) Când aţi râs ultima oară?
Acum 3 zile.
10) Ce aveţi pe pereţii încăperii unde sunteţi?
Un tablou si niste postere din alea cu faraoni ...
11) Dacă aţi deveni milionară peste noapte, care ar fi primul lucru pe care l-aţi cumpăra?
Mi-as cumpara un apartament. (si l-as mobila desigur)
12) Care este ultimul film pe care l-aţi văzut?
Smurfs :D
13) Aţi văzut ceva neobişnuit azi?
Da...mi-a disparut bicicleta din scara!!!!!
14) Ce părere aveţi de acest chestionar?
Merge...
15) Spuneţi-ne ceva ce nu ştim încă.
Nu am mai mancat de 2 zile.
16) Care ar fi prenumele copilului dumneavoastră dacă ar fi fetiţă?
Uhmmm... Emese :D
17) Care ar fi prenumele copilului dumneavoastră dacă ar fi băiat?
Rares...
18) V-aţi gândit deja să locuiţi în străinătate?
Aaaa...sa locuiesc...nu prea...
19) Dacă aţi putea schimba ceva în lume, în afară de politică, ce aţi schimba?
As schimba prea multe...fiecare dupa placul lui ... asa ca nu stau sa insir aici
20) Vă place să dansaţi?
Nope ...
21) George Bush?
Sunt scarbita de tot ce inseamna "conducatori"...
22 )Care a fost ultima chestie pe care ai văzut-o la televizor?
Un meci ... nu mai stiu care ... :))
23) Care sunt cele 4 persoane care ar trebui să preia acest chestionar?
Sa il preia cine doreste ...
1) Luaţi cartea cea mai apropiată, deschideţi la pagina 18 şi scrieţi aici rândul al 4-lea.
" Studiile epidemiologice observationale permit studierea unor evenimente"
2) Fără să verificaţi, cât e ora?
9:20
3) Verificaţi!
9:16 ... cam pe acolo
4) Cum sunteţi îmbrăcată?
Maieu si boxeri ... tocmai m-am trezit.
5) Înainte de a răspunde la acest chestionar pe ce vă uitaţi?
aici : http://pumpkinpie94.blogspot.com/
6) Ce zgomot auziţi în afara calculatorului?
Ploaia ...
7) Când aţi ieşit ultima dată şi ce aţi făcut cu ocazia respectivă?
Uhmm...acum 2 zile ...am baut o limonada si o cafea, am vorbit despre nume unguresti caterinca ...
8) Ce ai visat ieri noapte?
Nu-mi amintesc.
9) Când aţi râs ultima oară?
Acum 3 zile.
10) Ce aveţi pe pereţii încăperii unde sunteţi?
Un tablou si niste postere din alea cu faraoni ...
11) Dacă aţi deveni milionară peste noapte, care ar fi primul lucru pe care l-aţi cumpăra?
Mi-as cumpara un apartament. (si l-as mobila desigur)
12) Care este ultimul film pe care l-aţi văzut?
Smurfs :D
13) Aţi văzut ceva neobişnuit azi?
Da...mi-a disparut bicicleta din scara!!!!!
14) Ce părere aveţi de acest chestionar?
Merge...
15) Spuneţi-ne ceva ce nu ştim încă.
Nu am mai mancat de 2 zile.
16) Care ar fi prenumele copilului dumneavoastră dacă ar fi fetiţă?
Uhmmm... Emese :D
17) Care ar fi prenumele copilului dumneavoastră dacă ar fi băiat?
Rares...
18) V-aţi gândit deja să locuiţi în străinătate?
Aaaa...sa locuiesc...nu prea...
19) Dacă aţi putea schimba ceva în lume, în afară de politică, ce aţi schimba?
As schimba prea multe...fiecare dupa placul lui ... asa ca nu stau sa insir aici
20) Vă place să dansaţi?
Nope ...
21) George Bush?
Sunt scarbita de tot ce inseamna "conducatori"...
22 )Care a fost ultima chestie pe care ai văzut-o la televizor?
Un meci ... nu mai stiu care ... :))
23) Care sunt cele 4 persoane care ar trebui să preia acest chestionar?
Sa il preia cine doreste ...
joi, 1 septembrie 2011
Si ce?!
Si ce daca sunt un copil? Si ce daca nu mai am vise, sperante, mooduri bune? Si ce daca trec usor de la o stare la alta? Si ce daca te iubesc enorm? Si ce daca fumez pe ascuns? Si ce daca vreau sa fiu in centrul atentiei? Si ce daca sunt cea mai buna in ceea ce fac la munca? Si ce daca pot juca teatru fara sa imi pese de consecinte? Si ce daca manipulezi pe toata lumea? Si ce daca sunt o egoista? Si ce daca te-am mintit? Si ce daca nu am grija sa ne fie bine? Si ce daca nu ma mai iubesti?
Si ce daca plec de langa tine? Si ce daca nu imi mai pasa? Si ce daca?!
Sunt o scumpa, o fiinta frumusica si mica, un copil,o fiinta inocenta, dar totodata vulgara, nemiloasa, iar inauntrul meu, este un mare demon. Este samanta raului, este iadul dezlantuit, este raiul meu, privat. Inauntrul meu sunt toate esecurile, toate refularile se petrec acolo. Numai in interior, nimic la suprafata. Sunt doar un diavol, fara intentii bune sau rele, sunt eu, cea care face ce vrea, cand vrea, cu cine vrea, cum vrea ...
Love me or leave me alone ... That's the choice ... it's not that hard !!!
miercuri, 31 august 2011
Nu te-am uitat ...
Poate crezi ca te-am uitat intr-un coltisor al inimii, te-am lasat acolo pustiit, tacut si dezamagit. Dar nu e asa. Inca imi mai este dor de tine. Inca mai vad stelele care ne mangaiau in noptile dulci ... Inca iti mai simt mangaierea tandra si afectuoasa.
Nu te pot abandona, nu pot sa te las de unul singur. Chiar daca sunt atat de departe, cu sufletul sunt langa tine, langa sufletul tau.
Stiu ca timpul nu sterge trecutul, ca timpul doar ajuta la alinarea dureri, nu vindeca rani adanci, dar in sper sa ma ierti, sa intelegi intr-un final ca nu este atat de negru pe cat simti. Sper cu timpul sa vezi ca te-am iubit, sa vezi si partile bune, sa realizezi cat te mult m-a durut sa plec.
Inca iti mai simt prezenta uneori, inca ma doare si pe mine ca te-am lasat acolo, de izbeliste. Nu vreau sa ma vezi ca pe o nenorocita ce te-a parasit fara motiv, ca pe o prefacuta care nu te-a iubit. Ar fi o imagine prea cruda si desigur, prea neadevarata.
Sper doar ca intr-o zi sa fii capabil sa te uiti la mine, sa te intalnesti cu mine si sa imi poti spune ca nu iti mai otravesti sufletul cu o ura inutila, infinita. Nu are rost.
Dar e decizia ta. Asta este alegerea ta, buna sau rea, dupa cum o consideri tu.Nimic nu mai depinde de mine....
Erai totul pentru mine, cel mai frumos, marinimos, suflet curat si inocenta ... Iarta-ma daca odata cu plecarea mea am luat si asta dupa mine. Poate iti vei gasi perechea, cea care sa nu te raneasca, cea care sa nu aiba nevoie de nimic decat de tine. Cea care sa ti se dedice tie in totalitate ...
Te inteleg, crede-ma, la fel ai plecat si tu odata, fara ramas-bun. Ai luat cu tine tot ce era mai bun din mine. Ai lasat demonul din mine sa a acapareze, sa isi faca cunoscuta vointa. M-ai lasat asteptand, plangand, ca o proasta ... Dar eu te-am iertat, am trecut peste greseala ta imensa. Am ingropat-o adanc si am lasat-o acolo sa putrezeasca, pana la descompunere.
Acum, cand ai revenit la mine, ai adunat ponoasele de atunci, micul diavol creat de tine, de plecarea ta, de neintelegerea ta. Si totusi, acum se pare ca eu nu merit intelegere.
Wish you for the best ...
Nu te pot abandona, nu pot sa te las de unul singur. Chiar daca sunt atat de departe, cu sufletul sunt langa tine, langa sufletul tau.
Stiu ca timpul nu sterge trecutul, ca timpul doar ajuta la alinarea dureri, nu vindeca rani adanci, dar in sper sa ma ierti, sa intelegi intr-un final ca nu este atat de negru pe cat simti. Sper cu timpul sa vezi ca te-am iubit, sa vezi si partile bune, sa realizezi cat te mult m-a durut sa plec.
Inca iti mai simt prezenta uneori, inca ma doare si pe mine ca te-am lasat acolo, de izbeliste. Nu vreau sa ma vezi ca pe o nenorocita ce te-a parasit fara motiv, ca pe o prefacuta care nu te-a iubit. Ar fi o imagine prea cruda si desigur, prea neadevarata.
Sper doar ca intr-o zi sa fii capabil sa te uiti la mine, sa te intalnesti cu mine si sa imi poti spune ca nu iti mai otravesti sufletul cu o ura inutila, infinita. Nu are rost.
Dar e decizia ta. Asta este alegerea ta, buna sau rea, dupa cum o consideri tu.Nimic nu mai depinde de mine....
Erai totul pentru mine, cel mai frumos, marinimos, suflet curat si inocenta ... Iarta-ma daca odata cu plecarea mea am luat si asta dupa mine. Poate iti vei gasi perechea, cea care sa nu te raneasca, cea care sa nu aiba nevoie de nimic decat de tine. Cea care sa ti se dedice tie in totalitate ...
Te inteleg, crede-ma, la fel ai plecat si tu odata, fara ramas-bun. Ai luat cu tine tot ce era mai bun din mine. Ai lasat demonul din mine sa a acapareze, sa isi faca cunoscuta vointa. M-ai lasat asteptand, plangand, ca o proasta ... Dar eu te-am iertat, am trecut peste greseala ta imensa. Am ingropat-o adanc si am lasat-o acolo sa putrezeasca, pana la descompunere.
Acum, cand ai revenit la mine, ai adunat ponoasele de atunci, micul diavol creat de tine, de plecarea ta, de neintelegerea ta. Si totusi, acum se pare ca eu nu merit intelegere.
Wish you for the best ...
luni, 29 august 2011
Aberez ...
Mi-e dor de multe ... Si mi-e atat de dor incat doare ....
Imi lipsesc groznic clipele de fericire, clipele in care stateam in bratele lui si stiam ca nimic nu imi poate face rau. Mi-e dor de zilele in care nu aveam nicio grija, in care eram linistita si stiam ca toate sunt la locul lor. Mi-e dor de "my old life", cand beam ca o vita, cand un "el" ma cara pana acasa, imi aducea ligheanul langa pat, cand ma distram fara sa imi pese de nimic, cand "el" imi spunea ca vom trece peste toate.
Mi-e dor de vara aceea in care imi luam o pauza de la lucru si mergeam in club pentru cateva ore si ma faceam pilaf, intorcandu-ma apoi la munca. Vara aceea in care nimic nu imi lipsea, in care parintii nu ma stresau pentru ca nu ii vedeam decat 1 ora pe zi, in care "iubitul" nu imi repeta in continuu ca nu il mai sun asa des, ca nu ii mai trimit semeseuri.
Mi-e dor de tot ce eram si faceam pe atunci.
Astazi, nimic nu mai e la fel. La munca sunt stresata, ma enervez pe prostia oamenilor. Ma enervez din cauza clientilor care nu stiu ce vor, care comanda ceva si apoi schimba comanda ca vezi doamne nu le trebea aia sau ailalta.
Totul s-a schimbat, e mai greu. Poate acum incepe viata mea cu adevarat. Mi-am luat inima in dinti, am renuntat la statutul de "fata lui tata", mi-am luat viata in propriile maini alturi de un alt "el".
Dar se pare ca istoria se repeta. Toti au pretentii, nimeni nu intelege ca eu nu sunt femeie de casa, ca eu sunt o rebela si asa voi ramane toata viata. Nimeni nu intelege ca tot ceea ce vreau este sa traiesc si eu linistita, la casa mea, cu fixurile mele.
Inca mai am idealul acela de la 14 ani, cand mi-am propus sa stau intr-o camera imensa, cu un covoras pufos pe jos, cu o saltea comoda, un tv atarnat de tavan, un laptop in brate, bautura si tigarile, iar el in bratele mele. Nu am nevoie de mobilier, poate doar un sifonier pentru haine si o masuta pe care sa imi beau cafeaua.
Dar am invatat cel mai important lucru de la viata, visele nu se implinesc niciodata... Asa ca de azi, am incetata sa mai visez.
Imi lipsesc groznic clipele de fericire, clipele in care stateam in bratele lui si stiam ca nimic nu imi poate face rau. Mi-e dor de zilele in care nu aveam nicio grija, in care eram linistita si stiam ca toate sunt la locul lor. Mi-e dor de "my old life", cand beam ca o vita, cand un "el" ma cara pana acasa, imi aducea ligheanul langa pat, cand ma distram fara sa imi pese de nimic, cand "el" imi spunea ca vom trece peste toate.
Mi-e dor de vara aceea in care imi luam o pauza de la lucru si mergeam in club pentru cateva ore si ma faceam pilaf, intorcandu-ma apoi la munca. Vara aceea in care nimic nu imi lipsea, in care parintii nu ma stresau pentru ca nu ii vedeam decat 1 ora pe zi, in care "iubitul" nu imi repeta in continuu ca nu il mai sun asa des, ca nu ii mai trimit semeseuri.
Mi-e dor de tot ce eram si faceam pe atunci.
Astazi, nimic nu mai e la fel. La munca sunt stresata, ma enervez pe prostia oamenilor. Ma enervez din cauza clientilor care nu stiu ce vor, care comanda ceva si apoi schimba comanda ca vezi doamne nu le trebea aia sau ailalta.
Totul s-a schimbat, e mai greu. Poate acum incepe viata mea cu adevarat. Mi-am luat inima in dinti, am renuntat la statutul de "fata lui tata", mi-am luat viata in propriile maini alturi de un alt "el".
Dar se pare ca istoria se repeta. Toti au pretentii, nimeni nu intelege ca eu nu sunt femeie de casa, ca eu sunt o rebela si asa voi ramane toata viata. Nimeni nu intelege ca tot ceea ce vreau este sa traiesc si eu linistita, la casa mea, cu fixurile mele.
Inca mai am idealul acela de la 14 ani, cand mi-am propus sa stau intr-o camera imensa, cu un covoras pufos pe jos, cu o saltea comoda, un tv atarnat de tavan, un laptop in brate, bautura si tigarile, iar el in bratele mele. Nu am nevoie de mobilier, poate doar un sifonier pentru haine si o masuta pe care sa imi beau cafeaua.
Dar am invatat cel mai important lucru de la viata, visele nu se implinesc niciodata... Asa ca de azi, am incetata sa mai visez.
Dizzy ..
Sunt ametita, mi-e rau si as dormi 1 an fara intrerupere. Sunt stresata, nervoasa si deprimata. As face orice sa ies din starea asta... Sunt ametita de berile de aseara, de salata cu ton, de ciolanul din ciorba aia de fasole, de monotonia ce a intervenit intre noi 2, de discutiile inutile pe care le avem.
El, cel pe care il iubesc al naibii de mult pentru ca mi-a fost alaturi in cel mai greu moment al vietii mele, care a fost langa mine cand am facut cea mai importanta alegere din viata mea, a inceput sa ma dezamageasca. Putin cate putin.
Nu imi dau seama de ce, dar am cazut amandoi in rutina de a ne lua la cearta pentru orice rahat. Ne contrazicem, ne batem coarne in coarne si nu o scoatem la capat. Eu nu renunt pentru ca stiu ca am dreptate, el nu renunta pentru ca este mai in varsta decat mine si crede ca le stie pe toate.
Suntem 2 prosti.
Urmeaza sa plec la munca, unde toata lumea ma pupa in cur... De ce? Pentru ca am ajuns foarte repede la functia de acum, pentru ca am progresat foarte rapid, pentru ca sunt a dracului, pentru ca sunt muierea perfecta in imaginatia prostilor de acolo.
Mai nou, sunt si psholog. De cand statutul asta? De cand ma stiu.
De ce? Alejandra le-a incercat pe toate, bune rele, absolut toate. Chiar daca parintii mei imi interziceau anumite lucruri, eu mi-am facut de cap. Si sunt patita, trecuta prin toate, experimentata si tocmai asta m-a facut sa fiu a naibii. Cand ii dai unui om un deget, iti ia toata mana, sau eventual te ia cu totul.
Toti au de spus o problema, personala desigur, ca doar Ale e psiholog. Ala nu o mai iubeste pe aia ca s-au despartit urat de prea multe ori. Asta a spus ieri. Maine vine la mine si imi spune ca s-au impacat. El e prost, ea e o proasta mai mare ca nu stie ce vrea. I le spun pe fata si apoi sper sa inteleaga ceva din ce ii explic eu.
Altul este sufocat de o "ea" care l-a ajutat si l-a inteles de fiecare data. Dar nu prea o mai suporta. Ok ... Spune-i si ei, discutati, daca tot e atat de intelegatoare, sigur va intelege si asta. Si tot asa ...
Altul, are o problema cu mine. De ce il tot bat cand comenteaza ceva la mine?! Uhmm...sunt mai agresiva de fel, dar promit sa INCERC sa nu mai fac asta...
Astazi, o sa fie atat de mare plictiseala, incat o sa o iau razna si voi avea chiar eu nevoie de un psiholog.
El, cel pe care il iubesc al naibii de mult pentru ca mi-a fost alaturi in cel mai greu moment al vietii mele, care a fost langa mine cand am facut cea mai importanta alegere din viata mea, a inceput sa ma dezamageasca. Putin cate putin.
Nu imi dau seama de ce, dar am cazut amandoi in rutina de a ne lua la cearta pentru orice rahat. Ne contrazicem, ne batem coarne in coarne si nu o scoatem la capat. Eu nu renunt pentru ca stiu ca am dreptate, el nu renunta pentru ca este mai in varsta decat mine si crede ca le stie pe toate.
Suntem 2 prosti.
Urmeaza sa plec la munca, unde toata lumea ma pupa in cur... De ce? Pentru ca am ajuns foarte repede la functia de acum, pentru ca am progresat foarte rapid, pentru ca sunt a dracului, pentru ca sunt muierea perfecta in imaginatia prostilor de acolo.
Mai nou, sunt si psholog. De cand statutul asta? De cand ma stiu.
De ce? Alejandra le-a incercat pe toate, bune rele, absolut toate. Chiar daca parintii mei imi interziceau anumite lucruri, eu mi-am facut de cap. Si sunt patita, trecuta prin toate, experimentata si tocmai asta m-a facut sa fiu a naibii. Cand ii dai unui om un deget, iti ia toata mana, sau eventual te ia cu totul.
Toti au de spus o problema, personala desigur, ca doar Ale e psiholog. Ala nu o mai iubeste pe aia ca s-au despartit urat de prea multe ori. Asta a spus ieri. Maine vine la mine si imi spune ca s-au impacat. El e prost, ea e o proasta mai mare ca nu stie ce vrea. I le spun pe fata si apoi sper sa inteleaga ceva din ce ii explic eu.
Altul este sufocat de o "ea" care l-a ajutat si l-a inteles de fiecare data. Dar nu prea o mai suporta. Ok ... Spune-i si ei, discutati, daca tot e atat de intelegatoare, sigur va intelege si asta. Si tot asa ...
Altul, are o problema cu mine. De ce il tot bat cand comenteaza ceva la mine?! Uhmm...sunt mai agresiva de fel, dar promit sa INCERC sa nu mai fac asta...
Astazi, o sa fie atat de mare plictiseala, incat o sa o iau razna si voi avea chiar eu nevoie de un psiholog.
vineri, 26 august 2011
For her... crapy bitch!
Se pare ca din punctul de vedere al unui psiholog...eu am un comportament ant-social ... Ce trist...
Am inceput sa caut pe google lectii de tortura. Se pare ca goagal nu le stie pe toate. Dar imaginatia mea zburda fericita pe campii ...
Ce i-as face idioatei? Multe!!!
De ce?! Pentru ca ma streseaza, pentru ca imi face nervi de fiecare data cand are ocazia, pentru ca iubitul meu o apara, spunand ca eu sunt dracul care o provoaca ...
Sa incepem cu inceputul desigur ... As lega-o cu lanturi...de maini, de picioare, de gat ...As tine-o atat de strans incat sa poate respira, sa nu-mi lesine pe acolo, sa simta tot ce urmeaza.... Apoi, as incepe prin a smulge unghiile, una cate una sa simta...si la o distanta de timp incat sa i se mai duca durerea provocata de extragerea anterioara ...
Edit: Continuare .. .:D
I-as smulge cateva suvite de par si i le-as baga pe gat...sa le pape si sa se sature de cat cacat mananca. I-as Scoate apoi fiecare dintisor in parte, aceasi tehnica precum situatia unghiilor desigur. Cum ziceam, vreau sa simta durerea!
Dupa ce i-as rupe fiecare oscior in parte, de la toate membrele alea nenorocite, as incepe sa ii tai degetele, desigur cu un bomfaier, fiecare in parte, tacticos si frumos sa arate macar taieturile bine. Apoi, i-as scoate ochii si i-as da sa si-i manance, sa vada ce yummy sunt.
Dupa ce i-am facut toate astea, ii aduc putina apa, sa isi mai revina pentru bataia care urmeaza. I-as umple fata de pumni, sa ii dau borsul pe nas, ca deh, merita blestemata. Apoi as incepe sa o jupoi de vie.
Dar...cu ce sa incep? Aaaa....cu scalpul si de acolo mergem in jooos!
Apoi, i-as taia sanii, bucile si i-as masacra pizda sa tampeasca de durere. Apoi, dupa toate aceste chinuri s-au terminat, as lasa-o in fata Parlamentului, vie si jupuita! Ce placere! :X:X
Am inceput sa caut pe google lectii de tortura. Se pare ca goagal nu le stie pe toate. Dar imaginatia mea zburda fericita pe campii ...
Ce i-as face idioatei? Multe!!!
De ce?! Pentru ca ma streseaza, pentru ca imi face nervi de fiecare data cand are ocazia, pentru ca iubitul meu o apara, spunand ca eu sunt dracul care o provoaca ...
Sa incepem cu inceputul desigur ... As lega-o cu lanturi...de maini, de picioare, de gat ...As tine-o atat de strans incat sa poate respira, sa nu-mi lesine pe acolo, sa simta tot ce urmeaza.... Apoi, as incepe prin a smulge unghiile, una cate una sa simta...si la o distanta de timp incat sa i se mai duca durerea provocata de extragerea anterioara ...
Edit: Continuare .. .:D
I-as smulge cateva suvite de par si i le-as baga pe gat...sa le pape si sa se sature de cat cacat mananca. I-as Scoate apoi fiecare dintisor in parte, aceasi tehnica precum situatia unghiilor desigur. Cum ziceam, vreau sa simta durerea!
Dupa ce i-as rupe fiecare oscior in parte, de la toate membrele alea nenorocite, as incepe sa ii tai degetele, desigur cu un bomfaier, fiecare in parte, tacticos si frumos sa arate macar taieturile bine. Apoi, i-as scoate ochii si i-as da sa si-i manance, sa vada ce yummy sunt.
Dupa ce i-am facut toate astea, ii aduc putina apa, sa isi mai revina pentru bataia care urmeaza. I-as umple fata de pumni, sa ii dau borsul pe nas, ca deh, merita blestemata. Apoi as incepe sa o jupoi de vie.
Dar...cu ce sa incep? Aaaa....cu scalpul si de acolo mergem in jooos!
Apoi, i-as taia sanii, bucile si i-as masacra pizda sa tampeasca de durere. Apoi, dupa toate aceste chinuri s-au terminat, as lasa-o in fata Parlamentului, vie si jupuita! Ce placere! :X:X
For my dudette ...
Dude, i miss you! Badly! Mi-e dor sa stam in aceeasi banca, mi-e dor sa ne prostim ca 2 cretine ce sunte, mi-e dor sa imi mai povestesti ce moarta esti dupa Flaw. Mi-e dor sa ne mai spargem capetele si botu ... Mi-e dor d genunchiul ala in gura...
Mi-e dor sa iesim in pauza, u fiind plina de nervi si cerandu-mi o tigare pe care o pufaiai cu atata pofta. Mi-e dor sa stam sa scriem povesti SF, mi-e dor sa il fac pe Alex sa vorbeasca cu tine si sa te fac pe tine sa vorbesti cu el. Mi-e dor sa te vad razand, mi-e dor sa te iau in brate atunci cand esti plina de draci. Mi-e dor sa imi bat capul sa deslusesc ce ai atunci cand incep sa plangi brusc. Mi-e dor sa mai stau sa iti mangai pisicu. Mi-e dor de seara in care am iesit in Bebe si ai agatat si tu primul tip in toata viata ta.
Mi-e dor de zilele in care copiam ca disperatele din caiet sau de pe fituicile alea minuscule la Asigurari sau cu cartea sub ghiozdan la teza la Economie unde am luat amandoua 10 .... Mi-e dor de "Turul galeriei" pe vremea cand toti eram blana la Conta ... Mi-e dor sa ne plimbam prin oras, mi-e dor sa te vizitez la munca atunci cand nu am ce face...
Mi-e dor de zilele in care ma sustineai in ideea de a fugi de acasa...Mi-e dor de zilele alea in care planuiam escapada noastra...Mi-e dor de zilele in care stateam toate in parc, ne povesteam fiecare offurile si apoi ne amuzam ...
Mi-e dor de ziua in care a venit la noi Domnu "Ce v-as fute pe toate aici" ...ziua in care i-ai zis k o sa ii futi o bata in cap de o sa i se culce instantaneu ...Mi-e dor de zilele in care plangeam impreuna ca 2 proaste, dupa vreo iubire pierduta...
Mi-e dor de ziua in care am fost la cofetarie si am bagat in noi 2 prajituri imense ... pana nu mai puteam nici sa ne miscam... Mi-e dor de Max care imi regula piciorul ... Mi-e dor sa stau sa ma joc cu mitzele tale...
Mi-e dor de atat de multe lucruri facute impreuna ... Si ca sa stii, inca mai am certificatele de casatorie, inca te mai iubesc ... Mai mult decat la inceput ...
Mi-e dor sa iesim in pauza, u fiind plina de nervi si cerandu-mi o tigare pe care o pufaiai cu atata pofta. Mi-e dor sa stam sa scriem povesti SF, mi-e dor sa il fac pe Alex sa vorbeasca cu tine si sa te fac pe tine sa vorbesti cu el. Mi-e dor sa te vad razand, mi-e dor sa te iau in brate atunci cand esti plina de draci. Mi-e dor sa imi bat capul sa deslusesc ce ai atunci cand incep sa plangi brusc. Mi-e dor sa mai stau sa iti mangai pisicu. Mi-e dor de seara in care am iesit in Bebe si ai agatat si tu primul tip in toata viata ta.
Mi-e dor de zilele in care copiam ca disperatele din caiet sau de pe fituicile alea minuscule la Asigurari sau cu cartea sub ghiozdan la teza la Economie unde am luat amandoua 10 .... Mi-e dor de "Turul galeriei" pe vremea cand toti eram blana la Conta ... Mi-e dor sa ne plimbam prin oras, mi-e dor sa te vizitez la munca atunci cand nu am ce face...
Mi-e dor de zilele in care ma sustineai in ideea de a fugi de acasa...Mi-e dor de zilele alea in care planuiam escapada noastra...Mi-e dor de zilele in care stateam toate in parc, ne povesteam fiecare offurile si apoi ne amuzam ...
Mi-e dor de ziua in care a venit la noi Domnu "Ce v-as fute pe toate aici" ...ziua in care i-ai zis k o sa ii futi o bata in cap de o sa i se culce instantaneu ...Mi-e dor de zilele in care plangeam impreuna ca 2 proaste, dupa vreo iubire pierduta...
Mi-e dor de ziua in care am fost la cofetarie si am bagat in noi 2 prajituri imense ... pana nu mai puteam nici sa ne miscam... Mi-e dor de Max care imi regula piciorul ... Mi-e dor sa stau sa ma joc cu mitzele tale...
Mi-e dor de atat de multe lucruri facute impreuna ... Si ca sa stii, inca mai am certificatele de casatorie, inca te mai iubesc ... Mai mult decat la inceput ...
Today i'm feeling numb ...
Ascult o melodie foarte draga mie... Dead by april - Losing you....
Sunt oboita, satula de cararile intortocheate ale vietii, satula sa traiesc ... Am pierdut vointa de a mai trai, simt ca nu am pentru cine sau nu am pentru ce... Si nu! Nu sunt pe perioada rosie...sunt doar intr-o perioada grea a vietii... E greu sa te intretii de unul singur, avand in vedere ca nu am un salariu genial ... Munca asta ma termina psihic, mai deloc fizic.
Dar povestea mea nu o va sti niciun apropiat, nu o va afla nimeni si nu ar avea de ce sa ma compatimeasca... Urasc sa vad mila fata de mine in ochii altora, urasc sa fiu compatimita.. Am si eu un orgoliu, iar acela este deosebit de mare ...
E ciudat cum fiecare client, mai mic sau mai mare, pare sa poarte in ochi intreaga durere. Fiecare isi spune povestea sa, prin felul in care comanda, prin felul cum se comporta si cum vorbeste. Fiecare, fara sa vrea, imi arata intenstitatea durerii pe care o suporta, doza de indiferenta fata de altii, dragostea pe care o poarta cuiva...
Am inceput sa retin deja expresiile clientilor mei fideli... Unii au curajul sa mai stea la o poveste in caz ca le dureaza comanda, altii, parca ar spune ceva dar nu au curaj.
Am deja o clienta care revine saptamana de saptamana, da o comanda mare si stie ca dureaza. O doamna eleganta, ce nu pare foarte in varsta, rujata nu prea strident, cu un machiaj natural mai tot timpul, cu o piele catifelata si parfumata din cap pana in picioare...Incepe sa imi povesteasca ce a mai facut ea saptamana asta, cum s-a chinuit ea cu copiii, cat a muncit pentru banutii pe care ii are... Se vede in ochii ei ca ascunde o poveste dureroasa, ca a suportat multe la viata ei...
Odata, a avut si ea un sot. Acel sot care o insela, o batea si totusi o intretinea. Dupa ce s-au despartit, acesta i-a luat copiii, i-a luat casa, i-a lut absolut tot ce avea, nici macar demnitatea nu i-a mai ramas. A lasat-o in curul gol, fara un acoperis deasupra capului. A ajuns sa faca multe lucruri pe bani, pana a ajuns sa aiba o suma considerabila, cu ajutorul unui domn cu o avere imensa, care a iubit-o foarte mult. Acum, are aceeasi slujba, ofera clipe de vis, clipe de neuitat mai bine spus, domnilor deosebit de generosi. Si fara scuza, a inceput sa ii placa. De ce sa nu faci un lucru pe bani mai ales daca iti si place?
Dar inca o doare, inca nu a ajuns sa isi vada iar fetitele si inca spera ca intr-o zi o vor cauta ele macar. Inca spera sa nu ramana dezamagite la ceea ce vor afla si vor vedea. Spera sa nu fie rusinate de ceea ce face mama lor pentru a trai...macar de pe o zi pe alta...
Dar eu nu voi ajunge asa...cel putin nu partea cu copii si partea cu sotul. Nu voi permite nimanui sa ma loveasca, sa ma jigneasca sau sa ma umileasca. Nici femeia de cea mai joasa speta nu merita asa ceva. Nu voi ajunge sa duc dorul celui care odata m-a ranit enorm, celui care si-a batut joc de mine, celui pe care l-am crezut un inger iar acum m-a lasat in cadere libera. Toti cei ce imi vor face rau, vor plati. Si nu eu le voi oferi plata, ci destinul, roata aia nenorocita ce se intoarce de fiecare data...
"Love me or leave me!"
Sunt oboita, satula de cararile intortocheate ale vietii, satula sa traiesc ... Am pierdut vointa de a mai trai, simt ca nu am pentru cine sau nu am pentru ce... Si nu! Nu sunt pe perioada rosie...sunt doar intr-o perioada grea a vietii... E greu sa te intretii de unul singur, avand in vedere ca nu am un salariu genial ... Munca asta ma termina psihic, mai deloc fizic.
Dar povestea mea nu o va sti niciun apropiat, nu o va afla nimeni si nu ar avea de ce sa ma compatimeasca... Urasc sa vad mila fata de mine in ochii altora, urasc sa fiu compatimita.. Am si eu un orgoliu, iar acela este deosebit de mare ...
E ciudat cum fiecare client, mai mic sau mai mare, pare sa poarte in ochi intreaga durere. Fiecare isi spune povestea sa, prin felul in care comanda, prin felul cum se comporta si cum vorbeste. Fiecare, fara sa vrea, imi arata intenstitatea durerii pe care o suporta, doza de indiferenta fata de altii, dragostea pe care o poarta cuiva...
Am inceput sa retin deja expresiile clientilor mei fideli... Unii au curajul sa mai stea la o poveste in caz ca le dureaza comanda, altii, parca ar spune ceva dar nu au curaj.
Am deja o clienta care revine saptamana de saptamana, da o comanda mare si stie ca dureaza. O doamna eleganta, ce nu pare foarte in varsta, rujata nu prea strident, cu un machiaj natural mai tot timpul, cu o piele catifelata si parfumata din cap pana in picioare...Incepe sa imi povesteasca ce a mai facut ea saptamana asta, cum s-a chinuit ea cu copiii, cat a muncit pentru banutii pe care ii are... Se vede in ochii ei ca ascunde o poveste dureroasa, ca a suportat multe la viata ei...
Odata, a avut si ea un sot. Acel sot care o insela, o batea si totusi o intretinea. Dupa ce s-au despartit, acesta i-a luat copiii, i-a luat casa, i-a lut absolut tot ce avea, nici macar demnitatea nu i-a mai ramas. A lasat-o in curul gol, fara un acoperis deasupra capului. A ajuns sa faca multe lucruri pe bani, pana a ajuns sa aiba o suma considerabila, cu ajutorul unui domn cu o avere imensa, care a iubit-o foarte mult. Acum, are aceeasi slujba, ofera clipe de vis, clipe de neuitat mai bine spus, domnilor deosebit de generosi. Si fara scuza, a inceput sa ii placa. De ce sa nu faci un lucru pe bani mai ales daca iti si place?
Dar inca o doare, inca nu a ajuns sa isi vada iar fetitele si inca spera ca intr-o zi o vor cauta ele macar. Inca spera sa nu ramana dezamagite la ceea ce vor afla si vor vedea. Spera sa nu fie rusinate de ceea ce face mama lor pentru a trai...macar de pe o zi pe alta...
Dar eu nu voi ajunge asa...cel putin nu partea cu copii si partea cu sotul. Nu voi permite nimanui sa ma loveasca, sa ma jigneasca sau sa ma umileasca. Nici femeia de cea mai joasa speta nu merita asa ceva. Nu voi ajunge sa duc dorul celui care odata m-a ranit enorm, celui care si-a batut joc de mine, celui pe care l-am crezut un inger iar acum m-a lasat in cadere libera. Toti cei ce imi vor face rau, vor plati. Si nu eu le voi oferi plata, ci destinul, roata aia nenorocita ce se intoarce de fiecare data...
"Love me or leave me!"
Durere in cur %$#@
Mda...azi mi se rupe...Mi se indoaie si toate cele. Stau linistita la pc, imi beau frappe-ul homemade si scriu postul asta. Sa va pove' si eu ziua de ieri?! Pai...hai sa zicem ...
O zi de tot cacatul! Eu ma trezesc, el vine acasa si nici macar nu ma baga in seama ... Intra in camera, se dezbraca si apoi ma cheama la masa...WTF?!?
Ma duc linistita, ii spun dragut:
- Eu nu vreau decat un ou fiert, nu pot manca in dimineata asta k nu mi-e foarte bine!
- Pula mea, am zis ca o sa fac ceva de mancare, atunci nu mai fac k nu mananc eu singur ceea ce fac!
- Jeezus, fa pentru tine! Sau bine fie, fa ceva si mananc si eu!
- Da! Imi bag pula! Mananca ce vrei! Eu nu mai mananc nimic!
Eu, care ma enervez foarte greu, am reusit sa imi ies din pepeni si am inceput sa trantesc! Ce era deodata cu nervii astia incontrolabili?! Ce naiba se intamplase intre noi?!
Imi iau o tigare, pun o felie de paine in toaster, imi iau mierea din camara, fac un ceai si cam atat... Gandurile mele fugeau in cu totul alta parte...de parca nu imi pasa k el tocmai avusese o iesire bizara, fara niciun motiv...
Vine inapoi in bucatarie, se aseaza pe scaun...Bolboroseste ceva nervos, apoi il aud spunand ca asa nu e bine.
Ce naiba sa inteleg eu din asta?! De ce nu e bine?! De fapt, ce nu e bine?!?!?!
Dupa ce vede ca eu nu il bag in seama, ca il ignor complet, avand in vedere ca eu ma gandeam ce sa mananc la munca ... se duce inapoi in dormitor.
Mananc linistita o felie de paine cu miere, cu ceaiul, ma duc apoi in dormitor.
- Iubita, simt ca te pierd...si ce e cel mai trist este ca simt ca te pierd din sufletul meu .... Te-ai schimbat, nu mai esti cea pe care o stiam odata...nu mai esti tu, fetita aia inocenta si dulce, simpatica si mereu binevoitoare....
- Si in ce anume m-am schimbat?! (ce s-a intamplat frate?!)
- Intr-un mic drac, intr-o fiinta a naibii, intr-o persoana care nu mai permite nimic nimanui, nici macar apropierea mea nu o mai doresti...
- Deci ti-a trecut de mine sa inteleg? :D (pentru asta o sa ma urasc mai tarziu)
- Nu...cred....
Acum vine momentul in care eu il iau in brate...si cam atat...nu stiu ce sa ii raspund, nu stiu ce sa fac mai departe... Ma apuca plansul, rasul, toate starile posibile... Ce naiba se intampla cu mine?! De ce sunt atat de indiferenta la faptul k el nu ma mai iubeste atat de mult?!
Acum, aducandu-mi aminte de trecutul meu idiot, imi dau seama de ce i-am zis odata, cand el nu imi mai oferea toata atentia de care aveam nevoie, cand nu ne mai futusem de o vreme buna:
- O sa vina vremea in care eu o sa ma satur sa alerg dupa tine, o sa ma satur sa cersesc iubire, tandrete. Si o sa vina si vremea in care se va intoarce roata. Timpul in care tu vei ajunge sa cersesti ceea ce am cersit eu pana acum ... Si iti va parea rau!
Acum imi dau seama ca acel moment a venit, ca pur si simplu nu mai am nevoie de nimic din ce imi ofera el, asa ca la schimb nu am ce sa ii ofer ... Ma ridic de langa el, ma imbrac pentru munca si plec.
- Te iubesc! Ai grija de tine!
Nu ii spun nimic, ies pe usa si chem liftul, cu gandul in alta parte...La cel dinaintea lui ....
O zi de tot cacatul! Eu ma trezesc, el vine acasa si nici macar nu ma baga in seama ... Intra in camera, se dezbraca si apoi ma cheama la masa...WTF?!?
Ma duc linistita, ii spun dragut:
- Eu nu vreau decat un ou fiert, nu pot manca in dimineata asta k nu mi-e foarte bine!
- Pula mea, am zis ca o sa fac ceva de mancare, atunci nu mai fac k nu mananc eu singur ceea ce fac!
- Jeezus, fa pentru tine! Sau bine fie, fa ceva si mananc si eu!
- Da! Imi bag pula! Mananca ce vrei! Eu nu mai mananc nimic!
Eu, care ma enervez foarte greu, am reusit sa imi ies din pepeni si am inceput sa trantesc! Ce era deodata cu nervii astia incontrolabili?! Ce naiba se intamplase intre noi?!
Imi iau o tigare, pun o felie de paine in toaster, imi iau mierea din camara, fac un ceai si cam atat... Gandurile mele fugeau in cu totul alta parte...de parca nu imi pasa k el tocmai avusese o iesire bizara, fara niciun motiv...
Vine inapoi in bucatarie, se aseaza pe scaun...Bolboroseste ceva nervos, apoi il aud spunand ca asa nu e bine.
Ce naiba sa inteleg eu din asta?! De ce nu e bine?! De fapt, ce nu e bine?!?!?!
Dupa ce vede ca eu nu il bag in seama, ca il ignor complet, avand in vedere ca eu ma gandeam ce sa mananc la munca ... se duce inapoi in dormitor.
Mananc linistita o felie de paine cu miere, cu ceaiul, ma duc apoi in dormitor.
- Iubita, simt ca te pierd...si ce e cel mai trist este ca simt ca te pierd din sufletul meu .... Te-ai schimbat, nu mai esti cea pe care o stiam odata...nu mai esti tu, fetita aia inocenta si dulce, simpatica si mereu binevoitoare....
- Si in ce anume m-am schimbat?! (ce s-a intamplat frate?!)
- Intr-un mic drac, intr-o fiinta a naibii, intr-o persoana care nu mai permite nimic nimanui, nici macar apropierea mea nu o mai doresti...
- Deci ti-a trecut de mine sa inteleg? :D (pentru asta o sa ma urasc mai tarziu)
- Nu...cred....
Acum vine momentul in care eu il iau in brate...si cam atat...nu stiu ce sa ii raspund, nu stiu ce sa fac mai departe... Ma apuca plansul, rasul, toate starile posibile... Ce naiba se intampla cu mine?! De ce sunt atat de indiferenta la faptul k el nu ma mai iubeste atat de mult?!
Acum, aducandu-mi aminte de trecutul meu idiot, imi dau seama de ce i-am zis odata, cand el nu imi mai oferea toata atentia de care aveam nevoie, cand nu ne mai futusem de o vreme buna:
- O sa vina vremea in care eu o sa ma satur sa alerg dupa tine, o sa ma satur sa cersesc iubire, tandrete. Si o sa vina si vremea in care se va intoarce roata. Timpul in care tu vei ajunge sa cersesti ceea ce am cersit eu pana acum ... Si iti va parea rau!
Acum imi dau seama ca acel moment a venit, ca pur si simplu nu mai am nevoie de nimic din ce imi ofera el, asa ca la schimb nu am ce sa ii ofer ... Ma ridic de langa el, ma imbrac pentru munca si plec.
- Te iubesc! Ai grija de tine!
Nu ii spun nimic, ies pe usa si chem liftul, cu gandul in alta parte...La cel dinaintea lui ....
marți, 23 august 2011
Still missing.....
Vreau sa ma intorc in trecut. Sa il mai tin in brate, sau in trecutul in care nu imi pasa de el. Nici eu nu mai stiu. Sunt atat de confuza, pierduta printre ganduri, printre lingurite de finetti si vise aruncate pe geam. Printre drumuri, alei, strazi. Sunt pierduta in lumea mea sumbra, neagra.
Nu ma mai suport. Imi vine sa imi dau pumni in gura, palme peste fata, sa ma bat in cap cu un ciomag. Viata mea se duce dracului, o simt cum se arunca de la 4. Pana si ea a renuntat sa mai spere la ceva bun. Mi-e scarba de tot, de toate, de munca, de somnul de seara.
Imi trec prin minte mii si mii de ganduri...dar cel mai mult predomina gandul de a face ordine printre ele, de a le sorta pe litere, pe prioritate si mai ales pe sertare. Le-as arunca pe toate in fundul curului, le-as lasa dracu si as trai viata asa cum este...fara sa mi-o schimbe nimeni.
Ma trec fiori, ma simt din ce in ce mai pierduta. In curand am impresia ca nu voi mai sti de unde vin, cum ma cheam si ce am facut pana acum. Mi-as dori asta foarte mult. Sa iau viata de la 0, asa cum am sperat sa o pot face aici... Dar nu prea mi-a iesit.
Sunt satula de toate. Vreau sa iau o pauza ....
TIME OUT !!!!!! PLEASE !!!
Nu ma mai suport. Imi vine sa imi dau pumni in gura, palme peste fata, sa ma bat in cap cu un ciomag. Viata mea se duce dracului, o simt cum se arunca de la 4. Pana si ea a renuntat sa mai spere la ceva bun. Mi-e scarba de tot, de toate, de munca, de somnul de seara.
Imi trec prin minte mii si mii de ganduri...dar cel mai mult predomina gandul de a face ordine printre ele, de a le sorta pe litere, pe prioritate si mai ales pe sertare. Le-as arunca pe toate in fundul curului, le-as lasa dracu si as trai viata asa cum este...fara sa mi-o schimbe nimeni.
Ma trec fiori, ma simt din ce in ce mai pierduta. In curand am impresia ca nu voi mai sti de unde vin, cum ma cheam si ce am facut pana acum. Mi-as dori asta foarte mult. Sa iau viata de la 0, asa cum am sperat sa o pot face aici... Dar nu prea mi-a iesit.
Sunt satula de toate. Vreau sa iau o pauza ....
TIME OUT !!!!!! PLEASE !!!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)