Ieri

Ieri a fost o zi de vis. Un gratar, multa bere, niste vin, ne-am simtit bine si ne-am distrat. Mi-am facut o foarte buna prietena la munca. Ne ajutam oricand una pe alta, facem atatea lucruri impreuna. Si totusi, ma intreb de ce nu are si ea un iubit. Inca nu am ajuns sa ne comfesam una alteia.

Dar tot stau si ma gandesc oare ce ascunde in sufletul ei, oare ascunde vreo durere, oare e nepasatoare, oare nu are si ea nevoie de caldura unui suflet?

Eh ... asta ramane de vazut. Pot sa spun ca incep sa o iau razna. Am un "el" la munca, se pare ca ma favorizeaza in orice poate, chiar daca i se face teorie dupa,. Si este o prada atat de usoara, dar totusi, ceva ma retine.

What the fuck should i do???

Lost...

Ma simt pierduta. Nu mai pot sa mai duc in suflet atatea certuri, atatea lacrimi aruncate pe un nimic. Nu mai am loc de atatea situatii jalnice. Sufar in mine si ma distrug zi de zi, din ce in ce mai mult, treptat.

Viata asta e un mare cacat. Poate nu mi-am dat seama pana acum, dar stiu ca nu merit sa fiu fericita, sa fiu iubita si acceptata asa cum sunt. Nu mai suport starea asta idioata. M-am saturat de atatea certuri, contradictii, batai de cap. Mi-a ajuns.

Pentru a mia oara in viata imi doresc sa mor, sa dau coltu odata ca poate lui, sau mai bine zis "lor", o sa le fie mai bine. Cred ca moarta si ingropata as valora mai mult. Poate ca doar atunci isi vor da seama ca nu eram chiar asa cum credeau ei .Atunci vor spune ca e rau fara rau...

Sunt pierduta, clachez, ma simt in plus. Sunt scarbita de tot.

Mi-a zis ca ma iubeste. Dar acum? Ce s-a intamplat cu iubirea infinita pe care mi-ai jurat-o? Ce s-a intamplat cu "la bine si la rau"? S-au evaporat sau ce? Nu mai inteleg nimic ... Nu asa voiam sa fie. Si ma doare sufletul sa il vad plin de nervi de fiecare data, sa vad cum se intoarce cu spatele la mine, cum imi spune sa imi iau mainile de pe el, cum tranteste usa, cum ma impinge din bratele lui. De parca am comis o greseala fatala.

Se plange ca nu mai stam atat de des impreuna, ca nu mai avem timp de noi, ca nu mai facem nimic impreuna. Dar cand eu ajung acasa si are posibilitatea sa stea cu mine, sa isi piarda timpul langa mine, sa ma tina in brate, sa ma mangaie, de ce nu o face? De ce prefera sa renunte la atatea clipe pentru un joc?

Am plans atat de mult incat nu mai am lacrimi, ochii mei sunt uscati, buzele rupte si crapate, pline de sange. Nu mai pot suporta durerea asta, asa ca o inlocuiesc cu cea a buzelor. Le strang intre dinti, le crap, sangereaza, dar incerc sa uit cata durere imi provoaca el, simpla lui prezenta. Nu voi striga, nu voi icni, nimic. Imi voi plange durerea in mine, in interior. Nu are nevoie sa imi vada lacrimile "false" si nici figura de copil de 12 ani ofticat ca nu a primit ceea ce a vrut. Nu vrea sa imi stie slabiciunile, nici punctele forte. Nu vrea sa ma mai cunoasca, sau mai bine zis...vrea sa nu ma fi cunoscut...

Si simt din ce in ce mai mult ca viata isi bate joc de mine, ca imi rade in fata cu o ironie imensa. Simt cum ma pierd printre ganduri. Din ce in mai des incerc sa-mi pun ordine in ganduri, dar fara un happy end. De fiecare data cand simt ca in sfarsit sunt la suprafata, confuzia ma arunca in aceeasi stare de dinainte. Si doare…doare al naibii de mult sa vezi ca nu iti poti reveni orice-ar fi. Doare cand vezi ca te simti singur, desi ai pe cineva langa tine. Doare cand vezi ca cel pe care il credeai un sfant, acum face pe dracu. Doare tot, chiar si cea mai mica si neinsemnata chestie, pe care altii nu dau 2 bani. Dor si cele mai mici gesturi gresite. Doare…

Dar, ce te faci atunci cand durerea iti sfasie si ultima bucatica de suflet ce ti-a mai ramas? Ce faci atunci cand nu mai intrezaresti speranta in nimic, cand cauti o cale de scapare si nu mai vezi nici macar luminita care palpaie la capatul tunelului sperantei? Ce faci atunci cand simti ca te scufunzi, simti ca totul se prabuseste in jurul tau, ca esti singura careia ii pasa?

Incepi sa te intrebi apoi ce rost ai  in viata, de ce mai traiesti, de ce, de ce, de ce. Si-atunci spui ca nu mai poti, nu mai rezisti la toata aceasta presiune. Simti ca totul se va termina si speri iar sa te simti eliberata de toate.

Dar chiar atunci cand lacrimile rasar in ochiii tai, chiar atunci cand iti spui ca nu mai poti si ca renunti, atunci incepi sa-ti recapeti speranta ca intr-o buna zi totul va fi mai bine, ca soarele va aparea si pe strada ta si in visele tale nu va mai fi tot timpul noapte, ca in suflet nu-ti va mai fi frig si nu va mai ploua non-stop. Atunci vei vedea ca poti, ca inca mai rezisti.

Dar…apoi vine intrebarea cea mai importanta : Cat vei mai rezista pana sa clachezi? Pana cand vei mai indura toate astea? Intrebari care raman si vor ramane intotdeauna fara raspuns…

Feeling GOOD !!!

Azi ma simt foarte bine...uimitor totusi, avand in vedere ca ieri nu am putut sa beau macar o gura de apa, iar pana la 9 eram deja ragusita de cate comenzi luasem si ma durea gatul, aveam nasul infundat si nu mai puteam sa ma tin pe picioare din cauza usturimii talpilor.
Cam atat de spus acum. Va las in compania unui playlist pe ziua de azi. Hope you enjoy it!

1. Madonna - Holiday

2. Joe Cocker - Summer in the city

3. Belinda Carlisle - Circle in the sand

4. Kenny G - Songbird

5. The Beloved - In sweet harmony

6. Sandra - In the heat of the night

7. Fair Control - Symphony of love

8. Dave Stewart and Candy Dulfer - Lily was here

9. Sam Brown - Stop

10. Michael Bolton  - Can i touch you there

Sper sa va placa si sa va schimbe starea de spirit ... Me goes to work now ... BBYE si o zi faina ...

Relax

Astazi iau o pauza, sau cel putin asa vreau ... Incep munca cu 1 ora mai tarziu. Vreau sa imi beau cafeaua linistita, cu o tigare alaturi si cu cele mai bune bloguri de citit. Nu vreau nimic altceva. Nu mi-e foame, sete, dor, nu ma doare nimic, nici macar in cot, astazi e ziua mea de nepasare, singurica, instinsa pe scaunul meu de birou. Si voi citi, voi analiza, ma voi gandi la cat de urat e afara, si nu-mi va pasa de absolut nimic.

Astazi ma rasfat eu pe mine, cu linistea de afara, cu pasarile ce imi canta la fereastra, cu vantul care se aude usor printre frunzele deja uscate. Vreau sa ma simt bine, sa ma duc la munca cu o stare de spirit foarte buna. Si nimeni si nimic nu imi va strica dispozitia asta buna care in sfarsit si-a facut aparitia. M-am trezit atat de bine dispusa ....

Afara e putin rece, vantul adie, deja vine toamna..Fara sa observ, toate frunzele incep sa capete nuanta rosiatica, desigur, conform anotimpului. Si usor, usor, s-au facut 6 luni de cand am plecat de acasa, de cand am ales sa imi traiesc viata pe propriile forte. De atunci viata mea este mai luminoasa oricum, dar trebuie sa recunosc ca la inceput mi-a fost greu, am fost speriata, am cazut, dar el m-a ridicat, mi-a alungat temerile, cosmarurile, mi-a alinat lacrimile si durerea, iar totul a devenit mai usor.



IN SFARSIT POT SPUNE SI EU:

A meritat tot efortul, toate sacrificiile si toate sufletele calcate in picioare....

Astazi ...

Am chef de bancuri ... multe. Vreau sa rad, sa fiu un pic mai senina decat sunt acum. De abia astept sa primesc salariul, sa imi iau cate ceva. Mi-am planificat totul. Si trebuie sa iasa asa. Voi calca suflete in picioare, voi omora inimi si voi arunca zambete la o parte. Toate astea ca sa iasa cum vreau eu!

Momentan, pot sa spun ca nu mai am niciun leu in portofel. Sunt falita!!!
O sa stau nemancata la munca, voi fi plina de nervi ca nu pot sa imi iau mult adorata salata cu ton care ma binedispune. Si DA DOAMNE !!! sa nu fiu cu nenorocita aia pe tura.

Poate va intrebati cine e nenorocita aia ...
La mine acolo, la MC Donald's, exista rankuri, pe angajati. Erau decat 3 Crew traineri, bine ca acum avem 4, a mai avansat 1, era Robi... Cel mai special dintre toti, ne intelegeam super, avea rabdare sa ma invete tot ce trebuie sa stiu, asta pentru a avansa cat mai usor. Intradevar, am fost laudata de la inceput, am invatat foarte repede, mi-a placut sa am de-aface cu "dragii nostri clienti" si am facut totul "standard".

Dupa o perioada, Robi a fost transferat. A venit o baba enervanta, la menopauza, fara sot si fara copii, acum serios! cine dracu sa o vrea pe aia? Arata ca o lamaie si este acra...tot ca o lamaie.

1. Nu face nimic. Stie numai sa ia comenzi si sa serveasca. Atat!
Ale, fa aia, ale fa curat la cartofi, ale schimba cosurile, ale adu sosuri, ale numara service-ul, ale fa aialalta.
Dar tu ce mortii si eroii matii faci? Nimic!!!

2. E verisoara cu nu stiu ce Director de pe la TOATE MC din Cluj ... deh toata lumea o pupa in cur. Au ajuns Managerii si Directorul de la MC Donald's Polus sa ii aduca tavi, sa ii faca comenzile si tot asa.

3. Ca urmare a lui 2, scarba ne da pe toti in gat ca : nu chemam clientul la casa, ca nu sugeram produse, ca nu facem nimic, ca stam ca viteii la poarta noua, ca apoi sa mi se faca mie teorie ca vezi doamne de ce nu fac ce spune ea. Eu, ca fata de treaba ce sunt tac... Dar sa vezi ce i-o fac!

4. Daca imi gasesc alt loc de munca si imi termin preavizul ala nenorocit de 20 de zile, promit ca in ultima zi, exact cand scap de la lucru, sa o dau cu capul de o casa pana ii iese sangele pe nas si toti dintii din gura! JUR SA FAC ASTA CU MANA PE INIMA!!!

Si asa dintr-un subiect am dat in altul .... Oups Sorry!