Nu te-am uitat ...

Poate crezi ca te-am uitat intr-un coltisor al inimii, te-am lasat acolo pustiit, tacut si dezamagit. Dar nu e asa. Inca imi mai este dor de tine. Inca mai vad stelele care ne mangaiau in noptile dulci ... Inca iti mai simt mangaierea tandra si afectuoasa.
Nu te pot abandona, nu pot sa te las de unul singur. Chiar daca sunt atat de departe, cu sufletul sunt langa tine, langa sufletul tau.
Stiu ca timpul nu sterge trecutul, ca timpul doar ajuta la alinarea dureri, nu vindeca rani adanci, dar in sper sa ma ierti, sa intelegi intr-un final ca nu este atat de negru pe cat simti. Sper cu timpul sa vezi ca te-am iubit, sa vezi si partile bune, sa realizezi cat te mult m-a durut sa plec.
Inca iti mai simt prezenta uneori, inca ma doare si pe mine ca te-am lasat acolo, de izbeliste. Nu vreau sa ma vezi ca pe o nenorocita ce te-a parasit fara motiv, ca pe o prefacuta care nu te-a iubit. Ar fi o imagine prea cruda si desigur, prea neadevarata.
Sper doar ca intr-o zi sa fii capabil sa te uiti la mine, sa te intalnesti cu mine si sa imi poti spune ca nu iti mai otravesti sufletul cu o ura inutila, infinita. Nu are rost.

Dar e decizia ta. Asta este alegerea ta, buna sau rea, dupa cum o consideri tu.Nimic nu mai depinde de mine....

Erai totul pentru mine, cel mai frumos, marinimos, suflet curat si inocenta ... Iarta-ma daca odata cu plecarea mea am luat si asta dupa mine. Poate iti vei gasi perechea, cea care sa nu te raneasca, cea care sa nu aiba nevoie de nimic decat de tine. Cea care sa ti se dedice tie in totalitate ...

Te inteleg, crede-ma, la fel ai plecat si tu odata, fara ramas-bun. Ai luat cu tine tot ce era mai bun din mine. Ai lasat demonul din mine sa a acapareze, sa isi faca cunoscuta vointa. M-ai lasat asteptand, plangand, ca o proasta ... Dar eu te-am iertat, am trecut peste greseala ta imensa. Am ingropat-o adanc si am lasat-o acolo sa putrezeasca, pana la descompunere.

Acum, cand ai revenit la mine, ai adunat ponoasele de atunci, micul diavol creat de tine, de plecarea ta, de neintelegerea ta. Si totusi, acum se pare ca eu nu merit intelegere.

Wish you for the best ...

Aberez ...

Mi-e dor de multe ... Si mi-e atat de dor incat doare ....
Imi lipsesc groznic clipele de fericire, clipele in care stateam in bratele lui si stiam ca nimic nu imi poate face rau. Mi-e dor de zilele in care nu aveam nicio grija, in care eram linistita si stiam ca toate sunt la locul lor. Mi-e dor de "my old life", cand beam ca o vita, cand un "el" ma cara pana acasa, imi aducea ligheanul langa pat, cand ma distram fara sa imi pese de nimic, cand "el" imi spunea ca vom trece peste toate.
Mi-e dor de vara aceea in care imi luam o pauza de la lucru si mergeam in club pentru cateva ore si ma faceam pilaf, intorcandu-ma apoi la munca. Vara aceea in care nimic nu imi lipsea, in care parintii nu ma stresau pentru ca nu ii vedeam decat 1 ora pe zi, in care "iubitul" nu imi repeta in continuu ca nu il mai sun asa des, ca nu ii mai trimit semeseuri.
Mi-e dor de tot ce eram si faceam pe atunci.

Astazi, nimic nu mai e la fel. La munca sunt stresata, ma enervez pe prostia oamenilor. Ma enervez din cauza clientilor care nu stiu ce vor, care comanda ceva si apoi schimba comanda ca vezi doamne nu le trebea aia sau ailalta.
Totul s-a schimbat, e mai greu. Poate acum incepe viata mea cu adevarat. Mi-am luat inima in dinti, am renuntat la statutul de "fata lui tata", mi-am luat viata in propriile maini alturi de un alt "el".
Dar se pare ca istoria se repeta. Toti au pretentii, nimeni nu intelege ca eu nu sunt femeie de casa, ca eu sunt o rebela si asa voi ramane toata viata. Nimeni nu intelege ca tot ceea ce vreau este sa traiesc si eu linistita, la casa mea, cu fixurile mele.

Inca mai am idealul acela de la 14 ani, cand mi-am propus sa stau intr-o camera imensa, cu un covoras pufos pe jos, cu o saltea comoda, un tv atarnat de tavan, un laptop in brate, bautura si tigarile, iar el in bratele mele. Nu am nevoie de mobilier, poate doar un sifonier pentru haine si o masuta pe care sa imi beau cafeaua.

Dar am invatat cel mai important lucru de la viata, visele nu se implinesc niciodata... Asa ca de azi, am incetata sa mai visez.

Dizzy ..

Sunt ametita, mi-e rau si as dormi 1 an fara intrerupere. Sunt stresata, nervoasa si deprimata. As face orice sa ies din starea asta... Sunt ametita de berile de aseara, de salata cu ton, de ciolanul din ciorba aia de fasole, de monotonia ce a intervenit intre noi 2, de discutiile inutile pe care le avem.
El, cel pe care il iubesc al naibii de mult pentru ca mi-a fost alaturi in cel mai greu moment al vietii mele, care a fost langa mine cand am facut cea mai importanta alegere din viata mea, a inceput sa ma dezamageasca. Putin cate putin.

Nu imi dau seama de ce, dar am cazut amandoi in rutina de a ne lua la cearta pentru orice rahat. Ne contrazicem, ne batem coarne in coarne si nu o scoatem la capat. Eu nu renunt pentru ca stiu ca am dreptate, el nu renunta pentru ca este mai in varsta decat mine si crede ca le stie pe toate.
Suntem 2 prosti.

Urmeaza sa plec la munca, unde toata lumea ma pupa in cur... De ce? Pentru ca am ajuns foarte repede la functia de acum, pentru ca am progresat foarte rapid, pentru ca sunt a dracului, pentru ca sunt muierea perfecta in imaginatia prostilor de acolo.

Mai nou, sunt si psholog. De cand statutul asta? De cand ma stiu.
De ce? Alejandra le-a incercat pe toate, bune rele, absolut toate. Chiar daca parintii mei imi interziceau anumite lucruri, eu mi-am facut de cap. Si sunt patita, trecuta prin toate, experimentata si tocmai asta m-a facut sa fiu a naibii. Cand ii dai unui om un deget, iti ia toata mana, sau eventual te ia cu totul.

Toti au de spus o problema, personala desigur, ca doar Ale e psiholog. Ala nu o mai iubeste pe aia ca s-au despartit urat de prea multe ori. Asta a spus ieri. Maine vine la mine si imi spune ca s-au impacat. El e prost, ea e o proasta mai mare ca nu stie ce vrea. I le spun pe fata si apoi sper sa inteleaga ceva din ce ii explic eu.
Altul este sufocat de o "ea" care l-a ajutat si l-a inteles de fiecare data. Dar nu prea o mai suporta. Ok ... Spune-i si ei, discutati, daca tot e atat de intelegatoare, sigur va intelege si asta. Si tot asa ...

Altul, are o problema cu mine. De ce il tot bat cand comenteaza ceva la mine?! Uhmm...sunt mai agresiva de fel, dar promit sa INCERC sa nu mai fac asta...

Astazi, o sa fie atat de mare plictiseala, incat o sa o iau razna si voi avea chiar eu nevoie de un psiholog.

For her... crapy bitch!

Se pare ca din punctul de vedere al unui psiholog...eu am un comportament ant-social ... Ce trist...
Am inceput sa caut pe google lectii de tortura. Se pare ca goagal nu le stie pe toate. Dar imaginatia mea zburda fericita pe campii ...

Ce i-as face idioatei? Multe!!!
De ce?! Pentru ca ma streseaza, pentru ca imi face nervi de fiecare data cand are ocazia, pentru ca iubitul meu o apara, spunand ca eu sunt dracul care o provoaca ...

Sa incepem cu inceputul desigur ... As lega-o cu lanturi...de maini, de picioare, de gat ...As tine-o atat de strans incat sa poate respira, sa nu-mi lesine pe acolo, sa simta tot ce urmeaza.... Apoi, as incepe prin a smulge unghiile, una cate una sa simta...si la o distanta de timp incat sa i se mai duca durerea provocata de extragerea anterioara ...

Edit: Continuare .. .:D


I-as smulge cateva suvite de par si i le-as baga pe gat...sa le pape si sa se sature de cat cacat mananca. I-as Scoate apoi fiecare dintisor in parte, aceasi tehnica precum situatia unghiilor desigur. Cum ziceam, vreau sa simta durerea!
Dupa ce i-as rupe fiecare oscior in parte, de la toate membrele alea nenorocite, as incepe sa ii tai degetele, desigur cu un bomfaier, fiecare in parte, tacticos si frumos sa arate macar taieturile bine. Apoi, i-as scoate ochii si i-as da sa si-i manance, sa vada ce yummy sunt.

Dupa ce i-am facut toate astea, ii aduc putina apa, sa isi mai revina pentru bataia care urmeaza. I-as umple fata de pumni, sa ii dau borsul pe nas, ca deh, merita blestemata. Apoi as incepe sa o jupoi de vie.
Dar...cu ce sa incep? Aaaa....cu scalpul si de acolo mergem in jooos!

Apoi, i-as taia sanii, bucile si i-as masacra pizda sa tampeasca de durere. Apoi, dupa toate aceste chinuri s-au terminat, as lasa-o in fata Parlamentului, vie si jupuita! Ce placere! :X:X

For my dudette ...

Dude, i miss you! Badly! Mi-e dor sa stam in aceeasi banca, mi-e dor sa ne prostim ca 2 cretine ce sunte, mi-e dor sa imi mai povestesti ce moarta esti dupa Flaw. Mi-e dor sa ne mai spargem capetele si botu ... Mi-e dor d genunchiul ala in gura...
Mi-e dor sa iesim in pauza, u fiind plina de nervi si cerandu-mi o tigare pe care o pufaiai cu atata pofta. Mi-e dor sa stam sa scriem povesti SF, mi-e dor sa il fac pe Alex sa vorbeasca cu tine si sa te fac pe tine sa vorbesti cu el. Mi-e dor sa te vad razand, mi-e dor sa te iau in brate atunci cand esti plina de draci. Mi-e dor sa imi bat capul sa deslusesc ce ai atunci cand incep sa plangi brusc. Mi-e dor sa mai stau sa iti mangai pisicu. Mi-e dor de seara in care am iesit in Bebe si ai agatat si tu primul tip in toata viata ta.

Mi-e dor de zilele in care copiam ca disperatele din caiet sau de pe fituicile alea minuscule la Asigurari sau cu cartea sub ghiozdan la teza la Economie unde am luat amandoua 10 .... Mi-e dor de "Turul galeriei" pe vremea cand toti eram blana la Conta ... Mi-e dor sa ne plimbam prin oras, mi-e dor sa te vizitez la munca atunci cand nu am ce face...

Mi-e dor de zilele in care ma sustineai in ideea de a fugi de acasa...Mi-e dor de zilele alea in care planuiam escapada noastra...Mi-e dor de zilele in care stateam toate in parc, ne povesteam fiecare offurile si apoi ne amuzam ...
Mi-e dor de ziua in care a venit la noi Domnu "Ce v-as fute pe toate aici" ...ziua in care i-ai zis k o sa ii futi o bata in cap de o sa i se culce instantaneu ...Mi-e dor de zilele in care plangeam impreuna ca 2 proaste, dupa vreo iubire pierduta...

Mi-e dor de ziua in care am fost la cofetarie si am bagat in noi 2 prajituri imense ... pana nu mai puteam nici sa ne miscam... Mi-e dor de Max care imi regula piciorul ... Mi-e dor sa stau sa ma joc cu mitzele tale...

Mi-e dor de atat de multe lucruri facute impreuna ... Si ca sa stii, inca mai am certificatele de casatorie, inca te mai iubesc  ... Mai mult decat la inceput ...