Petale de suflet ...

O floare ... fiecare petala cazuta este inca un capitol incheiat al vietii. Incep sa ma ofilesc, simt ca imbatranesc si fug de maturitate. Chiar fug de ea, mancand pamantul. Ma sperie faptul ca mi se spune zilnic sa ma maturizez, sa ma gandesc dracului ce vreau de la viata.
Dar ce nu inteleg ei este ca eu deja stiu ce vreau de la viata, eu deja am planul facut pana ajung la pensionare. Odata gandeam ca un foarte bun prieten... Fut tot ce prind, incerc orice se poate, experimentez lucruri in cativa ani, lucruri pe care altii au reusit sa le experimenteze in zeci de ani, iar dupa ce mi-am terminat treaba, ma sinucid.
Ce simplu parea atunci. Eram doar un copil de 15 ani care asculta aberatiile unui virgin.

Dar, intr-o limita, viata merita traita. Cu tristeti, cu depresii, cu momentele in care iti vine sa dai dracului pe toata lumea, sa stai naibii linistit in coltisorul tau de rai.
Am realizat pentru a mia oara in viata ca sunt singura ... Singura, pe cont propriu. Si am mai realizat ca nimeni nu iti doreste binele. Suntem toti pe carca noastra. Lupta pentru a supravietui. Si am invatat de la viata sa calc totul in picioare cand este virba de mine, de fericirea mea. Si cam asta am facut mai toata viata... Dar nu mi-a adus fericirea. Mi-a adus doar satisfactia ca am mai inlaturat un obstacol din calea planurilor mele, ca am mai scapat de o persoana care dorea sa ma schimbe.

Cum spuneam si intr-un post anterior, ma multumesc cu faptul ca inca mai pot profita de micile bucurii ale vietii. Iar ieri am descoperit o noua metoda de a-mi face ziua cat mai placuta, o metoda pe care nu o credeam atat de utila pana acum.

Merg intr-o droaie de magazine de haine, probez chestii nenumarate si apoi, ceea ce imi place si vine bine, se cumpara. :D Nu-i asa ca suna stupid.
Ziua de ieri a fost cea mai frumoasa de cand sunt aici. Soarele stralucea salbatic pe cer, era atat de cald dar acele stradute ascunse aduceau macar putina adiere a vantului. Apoi o cafea si o cola si in sfarsit inapoi acasica.
Seara am stat pe balcon, rasfirand amintirile, memoriile mele, trecutul. Dar cu ajutorul lui am realizat ca trebuie sa trec mai departe. Sa uit, sau de nu pot, macar sa arunc totul intr-un coltisor uitat de suflet.

Va las cu aceste cateva fotografii superbe, din acest oras frumos ...