Poate crezi ca te-am uitat intr-un coltisor al inimii, te-am lasat acolo pustiit, tacut si dezamagit. Dar nu e asa. Inca imi mai este dor de tine. Inca mai vad stelele care ne mangaiau in noptile dulci ... Inca iti mai simt mangaierea tandra si afectuoasa.
Nu te pot abandona, nu pot sa te las de unul singur. Chiar daca sunt atat de departe, cu sufletul sunt langa tine, langa sufletul tau.
Stiu ca timpul nu sterge trecutul, ca timpul doar ajuta la alinarea dureri, nu vindeca rani adanci, dar in sper sa ma ierti, sa intelegi intr-un final ca nu este atat de negru pe cat simti. Sper cu timpul sa vezi ca te-am iubit, sa vezi si partile bune, sa realizezi cat te mult m-a durut sa plec.
Inca iti mai simt prezenta uneori, inca ma doare si pe mine ca te-am lasat acolo, de izbeliste. Nu vreau sa ma vezi ca pe o nenorocita ce te-a parasit fara motiv, ca pe o prefacuta care nu te-a iubit. Ar fi o imagine prea cruda si desigur, prea neadevarata.
Sper doar ca intr-o zi sa fii capabil sa te uiti la mine, sa te intalnesti cu mine si sa imi poti spune ca nu iti mai otravesti sufletul cu o ura inutila, infinita. Nu are rost.
Dar e decizia ta. Asta este alegerea ta, buna sau rea, dupa cum o consideri tu.Nimic nu mai depinde de mine....
Erai totul pentru mine, cel mai frumos, marinimos, suflet curat si inocenta ... Iarta-ma daca odata cu plecarea mea am luat si asta dupa mine. Poate iti vei gasi perechea, cea care sa nu te raneasca, cea care sa nu aiba nevoie de nimic decat de tine. Cea care sa ti se dedice tie in totalitate ...
Te inteleg, crede-ma, la fel ai plecat si tu odata, fara ramas-bun. Ai luat cu tine tot ce era mai bun din mine. Ai lasat demonul din mine sa a acapareze, sa isi faca cunoscuta vointa. M-ai lasat asteptand, plangand, ca o proasta ... Dar eu te-am iertat, am trecut peste greseala ta imensa. Am ingropat-o adanc si am lasat-o acolo sa putrezeasca, pana la descompunere.
Acum, cand ai revenit la mine, ai adunat ponoasele de atunci, micul diavol creat de tine, de plecarea ta, de neintelegerea ta. Si totusi, acum se pare ca eu nu merit intelegere.
Wish you for the best ...
miercuri, 31 august 2011
luni, 29 august 2011
Aberez ...
Mi-e dor de multe ... Si mi-e atat de dor incat doare ....
Imi lipsesc groznic clipele de fericire, clipele in care stateam in bratele lui si stiam ca nimic nu imi poate face rau. Mi-e dor de zilele in care nu aveam nicio grija, in care eram linistita si stiam ca toate sunt la locul lor. Mi-e dor de "my old life", cand beam ca o vita, cand un "el" ma cara pana acasa, imi aducea ligheanul langa pat, cand ma distram fara sa imi pese de nimic, cand "el" imi spunea ca vom trece peste toate.
Mi-e dor de vara aceea in care imi luam o pauza de la lucru si mergeam in club pentru cateva ore si ma faceam pilaf, intorcandu-ma apoi la munca. Vara aceea in care nimic nu imi lipsea, in care parintii nu ma stresau pentru ca nu ii vedeam decat 1 ora pe zi, in care "iubitul" nu imi repeta in continuu ca nu il mai sun asa des, ca nu ii mai trimit semeseuri.
Mi-e dor de tot ce eram si faceam pe atunci.
Astazi, nimic nu mai e la fel. La munca sunt stresata, ma enervez pe prostia oamenilor. Ma enervez din cauza clientilor care nu stiu ce vor, care comanda ceva si apoi schimba comanda ca vezi doamne nu le trebea aia sau ailalta.
Totul s-a schimbat, e mai greu. Poate acum incepe viata mea cu adevarat. Mi-am luat inima in dinti, am renuntat la statutul de "fata lui tata", mi-am luat viata in propriile maini alturi de un alt "el".
Dar se pare ca istoria se repeta. Toti au pretentii, nimeni nu intelege ca eu nu sunt femeie de casa, ca eu sunt o rebela si asa voi ramane toata viata. Nimeni nu intelege ca tot ceea ce vreau este sa traiesc si eu linistita, la casa mea, cu fixurile mele.
Inca mai am idealul acela de la 14 ani, cand mi-am propus sa stau intr-o camera imensa, cu un covoras pufos pe jos, cu o saltea comoda, un tv atarnat de tavan, un laptop in brate, bautura si tigarile, iar el in bratele mele. Nu am nevoie de mobilier, poate doar un sifonier pentru haine si o masuta pe care sa imi beau cafeaua.
Dar am invatat cel mai important lucru de la viata, visele nu se implinesc niciodata... Asa ca de azi, am incetata sa mai visez.
Imi lipsesc groznic clipele de fericire, clipele in care stateam in bratele lui si stiam ca nimic nu imi poate face rau. Mi-e dor de zilele in care nu aveam nicio grija, in care eram linistita si stiam ca toate sunt la locul lor. Mi-e dor de "my old life", cand beam ca o vita, cand un "el" ma cara pana acasa, imi aducea ligheanul langa pat, cand ma distram fara sa imi pese de nimic, cand "el" imi spunea ca vom trece peste toate.
Mi-e dor de vara aceea in care imi luam o pauza de la lucru si mergeam in club pentru cateva ore si ma faceam pilaf, intorcandu-ma apoi la munca. Vara aceea in care nimic nu imi lipsea, in care parintii nu ma stresau pentru ca nu ii vedeam decat 1 ora pe zi, in care "iubitul" nu imi repeta in continuu ca nu il mai sun asa des, ca nu ii mai trimit semeseuri.
Mi-e dor de tot ce eram si faceam pe atunci.
Astazi, nimic nu mai e la fel. La munca sunt stresata, ma enervez pe prostia oamenilor. Ma enervez din cauza clientilor care nu stiu ce vor, care comanda ceva si apoi schimba comanda ca vezi doamne nu le trebea aia sau ailalta.
Totul s-a schimbat, e mai greu. Poate acum incepe viata mea cu adevarat. Mi-am luat inima in dinti, am renuntat la statutul de "fata lui tata", mi-am luat viata in propriile maini alturi de un alt "el".
Dar se pare ca istoria se repeta. Toti au pretentii, nimeni nu intelege ca eu nu sunt femeie de casa, ca eu sunt o rebela si asa voi ramane toata viata. Nimeni nu intelege ca tot ceea ce vreau este sa traiesc si eu linistita, la casa mea, cu fixurile mele.
Inca mai am idealul acela de la 14 ani, cand mi-am propus sa stau intr-o camera imensa, cu un covoras pufos pe jos, cu o saltea comoda, un tv atarnat de tavan, un laptop in brate, bautura si tigarile, iar el in bratele mele. Nu am nevoie de mobilier, poate doar un sifonier pentru haine si o masuta pe care sa imi beau cafeaua.
Dar am invatat cel mai important lucru de la viata, visele nu se implinesc niciodata... Asa ca de azi, am incetata sa mai visez.
Dizzy ..
Sunt ametita, mi-e rau si as dormi 1 an fara intrerupere. Sunt stresata, nervoasa si deprimata. As face orice sa ies din starea asta... Sunt ametita de berile de aseara, de salata cu ton, de ciolanul din ciorba aia de fasole, de monotonia ce a intervenit intre noi 2, de discutiile inutile pe care le avem.
El, cel pe care il iubesc al naibii de mult pentru ca mi-a fost alaturi in cel mai greu moment al vietii mele, care a fost langa mine cand am facut cea mai importanta alegere din viata mea, a inceput sa ma dezamageasca. Putin cate putin.
Nu imi dau seama de ce, dar am cazut amandoi in rutina de a ne lua la cearta pentru orice rahat. Ne contrazicem, ne batem coarne in coarne si nu o scoatem la capat. Eu nu renunt pentru ca stiu ca am dreptate, el nu renunta pentru ca este mai in varsta decat mine si crede ca le stie pe toate.
Suntem 2 prosti.
Urmeaza sa plec la munca, unde toata lumea ma pupa in cur... De ce? Pentru ca am ajuns foarte repede la functia de acum, pentru ca am progresat foarte rapid, pentru ca sunt a dracului, pentru ca sunt muierea perfecta in imaginatia prostilor de acolo.
Mai nou, sunt si psholog. De cand statutul asta? De cand ma stiu.
De ce? Alejandra le-a incercat pe toate, bune rele, absolut toate. Chiar daca parintii mei imi interziceau anumite lucruri, eu mi-am facut de cap. Si sunt patita, trecuta prin toate, experimentata si tocmai asta m-a facut sa fiu a naibii. Cand ii dai unui om un deget, iti ia toata mana, sau eventual te ia cu totul.
Toti au de spus o problema, personala desigur, ca doar Ale e psiholog. Ala nu o mai iubeste pe aia ca s-au despartit urat de prea multe ori. Asta a spus ieri. Maine vine la mine si imi spune ca s-au impacat. El e prost, ea e o proasta mai mare ca nu stie ce vrea. I le spun pe fata si apoi sper sa inteleaga ceva din ce ii explic eu.
Altul este sufocat de o "ea" care l-a ajutat si l-a inteles de fiecare data. Dar nu prea o mai suporta. Ok ... Spune-i si ei, discutati, daca tot e atat de intelegatoare, sigur va intelege si asta. Si tot asa ...
Altul, are o problema cu mine. De ce il tot bat cand comenteaza ceva la mine?! Uhmm...sunt mai agresiva de fel, dar promit sa INCERC sa nu mai fac asta...
Astazi, o sa fie atat de mare plictiseala, incat o sa o iau razna si voi avea chiar eu nevoie de un psiholog.
El, cel pe care il iubesc al naibii de mult pentru ca mi-a fost alaturi in cel mai greu moment al vietii mele, care a fost langa mine cand am facut cea mai importanta alegere din viata mea, a inceput sa ma dezamageasca. Putin cate putin.
Nu imi dau seama de ce, dar am cazut amandoi in rutina de a ne lua la cearta pentru orice rahat. Ne contrazicem, ne batem coarne in coarne si nu o scoatem la capat. Eu nu renunt pentru ca stiu ca am dreptate, el nu renunta pentru ca este mai in varsta decat mine si crede ca le stie pe toate.
Suntem 2 prosti.
Urmeaza sa plec la munca, unde toata lumea ma pupa in cur... De ce? Pentru ca am ajuns foarte repede la functia de acum, pentru ca am progresat foarte rapid, pentru ca sunt a dracului, pentru ca sunt muierea perfecta in imaginatia prostilor de acolo.
Mai nou, sunt si psholog. De cand statutul asta? De cand ma stiu.
De ce? Alejandra le-a incercat pe toate, bune rele, absolut toate. Chiar daca parintii mei imi interziceau anumite lucruri, eu mi-am facut de cap. Si sunt patita, trecuta prin toate, experimentata si tocmai asta m-a facut sa fiu a naibii. Cand ii dai unui om un deget, iti ia toata mana, sau eventual te ia cu totul.
Toti au de spus o problema, personala desigur, ca doar Ale e psiholog. Ala nu o mai iubeste pe aia ca s-au despartit urat de prea multe ori. Asta a spus ieri. Maine vine la mine si imi spune ca s-au impacat. El e prost, ea e o proasta mai mare ca nu stie ce vrea. I le spun pe fata si apoi sper sa inteleaga ceva din ce ii explic eu.
Altul este sufocat de o "ea" care l-a ajutat si l-a inteles de fiecare data. Dar nu prea o mai suporta. Ok ... Spune-i si ei, discutati, daca tot e atat de intelegatoare, sigur va intelege si asta. Si tot asa ...
Altul, are o problema cu mine. De ce il tot bat cand comenteaza ceva la mine?! Uhmm...sunt mai agresiva de fel, dar promit sa INCERC sa nu mai fac asta...
Astazi, o sa fie atat de mare plictiseala, incat o sa o iau razna si voi avea chiar eu nevoie de un psiholog.
vineri, 26 august 2011
For her... crapy bitch!
Se pare ca din punctul de vedere al unui psiholog...eu am un comportament ant-social ... Ce trist...
Am inceput sa caut pe google lectii de tortura. Se pare ca goagal nu le stie pe toate. Dar imaginatia mea zburda fericita pe campii ...
Ce i-as face idioatei? Multe!!!
De ce?! Pentru ca ma streseaza, pentru ca imi face nervi de fiecare data cand are ocazia, pentru ca iubitul meu o apara, spunand ca eu sunt dracul care o provoaca ...
Sa incepem cu inceputul desigur ... As lega-o cu lanturi...de maini, de picioare, de gat ...As tine-o atat de strans incat sa poate respira, sa nu-mi lesine pe acolo, sa simta tot ce urmeaza.... Apoi, as incepe prin a smulge unghiile, una cate una sa simta...si la o distanta de timp incat sa i se mai duca durerea provocata de extragerea anterioara ...
Edit: Continuare .. .:D
I-as smulge cateva suvite de par si i le-as baga pe gat...sa le pape si sa se sature de cat cacat mananca. I-as Scoate apoi fiecare dintisor in parte, aceasi tehnica precum situatia unghiilor desigur. Cum ziceam, vreau sa simta durerea!
Dupa ce i-as rupe fiecare oscior in parte, de la toate membrele alea nenorocite, as incepe sa ii tai degetele, desigur cu un bomfaier, fiecare in parte, tacticos si frumos sa arate macar taieturile bine. Apoi, i-as scoate ochii si i-as da sa si-i manance, sa vada ce yummy sunt.
Dupa ce i-am facut toate astea, ii aduc putina apa, sa isi mai revina pentru bataia care urmeaza. I-as umple fata de pumni, sa ii dau borsul pe nas, ca deh, merita blestemata. Apoi as incepe sa o jupoi de vie.
Dar...cu ce sa incep? Aaaa....cu scalpul si de acolo mergem in jooos!
Apoi, i-as taia sanii, bucile si i-as masacra pizda sa tampeasca de durere. Apoi, dupa toate aceste chinuri s-au terminat, as lasa-o in fata Parlamentului, vie si jupuita! Ce placere! :X:X
Am inceput sa caut pe google lectii de tortura. Se pare ca goagal nu le stie pe toate. Dar imaginatia mea zburda fericita pe campii ...
Ce i-as face idioatei? Multe!!!
De ce?! Pentru ca ma streseaza, pentru ca imi face nervi de fiecare data cand are ocazia, pentru ca iubitul meu o apara, spunand ca eu sunt dracul care o provoaca ...
Sa incepem cu inceputul desigur ... As lega-o cu lanturi...de maini, de picioare, de gat ...As tine-o atat de strans incat sa poate respira, sa nu-mi lesine pe acolo, sa simta tot ce urmeaza.... Apoi, as incepe prin a smulge unghiile, una cate una sa simta...si la o distanta de timp incat sa i se mai duca durerea provocata de extragerea anterioara ...
Edit: Continuare .. .:D
I-as smulge cateva suvite de par si i le-as baga pe gat...sa le pape si sa se sature de cat cacat mananca. I-as Scoate apoi fiecare dintisor in parte, aceasi tehnica precum situatia unghiilor desigur. Cum ziceam, vreau sa simta durerea!
Dupa ce i-as rupe fiecare oscior in parte, de la toate membrele alea nenorocite, as incepe sa ii tai degetele, desigur cu un bomfaier, fiecare in parte, tacticos si frumos sa arate macar taieturile bine. Apoi, i-as scoate ochii si i-as da sa si-i manance, sa vada ce yummy sunt.
Dupa ce i-am facut toate astea, ii aduc putina apa, sa isi mai revina pentru bataia care urmeaza. I-as umple fata de pumni, sa ii dau borsul pe nas, ca deh, merita blestemata. Apoi as incepe sa o jupoi de vie.
Dar...cu ce sa incep? Aaaa....cu scalpul si de acolo mergem in jooos!
Apoi, i-as taia sanii, bucile si i-as masacra pizda sa tampeasca de durere. Apoi, dupa toate aceste chinuri s-au terminat, as lasa-o in fata Parlamentului, vie si jupuita! Ce placere! :X:X
For my dudette ...
Dude, i miss you! Badly! Mi-e dor sa stam in aceeasi banca, mi-e dor sa ne prostim ca 2 cretine ce sunte, mi-e dor sa imi mai povestesti ce moarta esti dupa Flaw. Mi-e dor sa ne mai spargem capetele si botu ... Mi-e dor d genunchiul ala in gura...
Mi-e dor sa iesim in pauza, u fiind plina de nervi si cerandu-mi o tigare pe care o pufaiai cu atata pofta. Mi-e dor sa stam sa scriem povesti SF, mi-e dor sa il fac pe Alex sa vorbeasca cu tine si sa te fac pe tine sa vorbesti cu el. Mi-e dor sa te vad razand, mi-e dor sa te iau in brate atunci cand esti plina de draci. Mi-e dor sa imi bat capul sa deslusesc ce ai atunci cand incep sa plangi brusc. Mi-e dor sa mai stau sa iti mangai pisicu. Mi-e dor de seara in care am iesit in Bebe si ai agatat si tu primul tip in toata viata ta.
Mi-e dor de zilele in care copiam ca disperatele din caiet sau de pe fituicile alea minuscule la Asigurari sau cu cartea sub ghiozdan la teza la Economie unde am luat amandoua 10 .... Mi-e dor de "Turul galeriei" pe vremea cand toti eram blana la Conta ... Mi-e dor sa ne plimbam prin oras, mi-e dor sa te vizitez la munca atunci cand nu am ce face...
Mi-e dor de zilele in care ma sustineai in ideea de a fugi de acasa...Mi-e dor de zilele alea in care planuiam escapada noastra...Mi-e dor de zilele in care stateam toate in parc, ne povesteam fiecare offurile si apoi ne amuzam ...
Mi-e dor de ziua in care a venit la noi Domnu "Ce v-as fute pe toate aici" ...ziua in care i-ai zis k o sa ii futi o bata in cap de o sa i se culce instantaneu ...Mi-e dor de zilele in care plangeam impreuna ca 2 proaste, dupa vreo iubire pierduta...
Mi-e dor de ziua in care am fost la cofetarie si am bagat in noi 2 prajituri imense ... pana nu mai puteam nici sa ne miscam... Mi-e dor de Max care imi regula piciorul ... Mi-e dor sa stau sa ma joc cu mitzele tale...
Mi-e dor de atat de multe lucruri facute impreuna ... Si ca sa stii, inca mai am certificatele de casatorie, inca te mai iubesc ... Mai mult decat la inceput ...
Mi-e dor sa iesim in pauza, u fiind plina de nervi si cerandu-mi o tigare pe care o pufaiai cu atata pofta. Mi-e dor sa stam sa scriem povesti SF, mi-e dor sa il fac pe Alex sa vorbeasca cu tine si sa te fac pe tine sa vorbesti cu el. Mi-e dor sa te vad razand, mi-e dor sa te iau in brate atunci cand esti plina de draci. Mi-e dor sa imi bat capul sa deslusesc ce ai atunci cand incep sa plangi brusc. Mi-e dor sa mai stau sa iti mangai pisicu. Mi-e dor de seara in care am iesit in Bebe si ai agatat si tu primul tip in toata viata ta.
Mi-e dor de zilele in care copiam ca disperatele din caiet sau de pe fituicile alea minuscule la Asigurari sau cu cartea sub ghiozdan la teza la Economie unde am luat amandoua 10 .... Mi-e dor de "Turul galeriei" pe vremea cand toti eram blana la Conta ... Mi-e dor sa ne plimbam prin oras, mi-e dor sa te vizitez la munca atunci cand nu am ce face...
Mi-e dor de zilele in care ma sustineai in ideea de a fugi de acasa...Mi-e dor de zilele alea in care planuiam escapada noastra...Mi-e dor de zilele in care stateam toate in parc, ne povesteam fiecare offurile si apoi ne amuzam ...
Mi-e dor de ziua in care a venit la noi Domnu "Ce v-as fute pe toate aici" ...ziua in care i-ai zis k o sa ii futi o bata in cap de o sa i se culce instantaneu ...Mi-e dor de zilele in care plangeam impreuna ca 2 proaste, dupa vreo iubire pierduta...
Mi-e dor de ziua in care am fost la cofetarie si am bagat in noi 2 prajituri imense ... pana nu mai puteam nici sa ne miscam... Mi-e dor de Max care imi regula piciorul ... Mi-e dor sa stau sa ma joc cu mitzele tale...
Mi-e dor de atat de multe lucruri facute impreuna ... Si ca sa stii, inca mai am certificatele de casatorie, inca te mai iubesc ... Mai mult decat la inceput ...
Today i'm feeling numb ...
Ascult o melodie foarte draga mie... Dead by april - Losing you....
Sunt oboita, satula de cararile intortocheate ale vietii, satula sa traiesc ... Am pierdut vointa de a mai trai, simt ca nu am pentru cine sau nu am pentru ce... Si nu! Nu sunt pe perioada rosie...sunt doar intr-o perioada grea a vietii... E greu sa te intretii de unul singur, avand in vedere ca nu am un salariu genial ... Munca asta ma termina psihic, mai deloc fizic.
Dar povestea mea nu o va sti niciun apropiat, nu o va afla nimeni si nu ar avea de ce sa ma compatimeasca... Urasc sa vad mila fata de mine in ochii altora, urasc sa fiu compatimita.. Am si eu un orgoliu, iar acela este deosebit de mare ...
E ciudat cum fiecare client, mai mic sau mai mare, pare sa poarte in ochi intreaga durere. Fiecare isi spune povestea sa, prin felul in care comanda, prin felul cum se comporta si cum vorbeste. Fiecare, fara sa vrea, imi arata intenstitatea durerii pe care o suporta, doza de indiferenta fata de altii, dragostea pe care o poarta cuiva...
Am inceput sa retin deja expresiile clientilor mei fideli... Unii au curajul sa mai stea la o poveste in caz ca le dureaza comanda, altii, parca ar spune ceva dar nu au curaj.
Am deja o clienta care revine saptamana de saptamana, da o comanda mare si stie ca dureaza. O doamna eleganta, ce nu pare foarte in varsta, rujata nu prea strident, cu un machiaj natural mai tot timpul, cu o piele catifelata si parfumata din cap pana in picioare...Incepe sa imi povesteasca ce a mai facut ea saptamana asta, cum s-a chinuit ea cu copiii, cat a muncit pentru banutii pe care ii are... Se vede in ochii ei ca ascunde o poveste dureroasa, ca a suportat multe la viata ei...
Odata, a avut si ea un sot. Acel sot care o insela, o batea si totusi o intretinea. Dupa ce s-au despartit, acesta i-a luat copiii, i-a luat casa, i-a lut absolut tot ce avea, nici macar demnitatea nu i-a mai ramas. A lasat-o in curul gol, fara un acoperis deasupra capului. A ajuns sa faca multe lucruri pe bani, pana a ajuns sa aiba o suma considerabila, cu ajutorul unui domn cu o avere imensa, care a iubit-o foarte mult. Acum, are aceeasi slujba, ofera clipe de vis, clipe de neuitat mai bine spus, domnilor deosebit de generosi. Si fara scuza, a inceput sa ii placa. De ce sa nu faci un lucru pe bani mai ales daca iti si place?
Dar inca o doare, inca nu a ajuns sa isi vada iar fetitele si inca spera ca intr-o zi o vor cauta ele macar. Inca spera sa nu ramana dezamagite la ceea ce vor afla si vor vedea. Spera sa nu fie rusinate de ceea ce face mama lor pentru a trai...macar de pe o zi pe alta...
Dar eu nu voi ajunge asa...cel putin nu partea cu copii si partea cu sotul. Nu voi permite nimanui sa ma loveasca, sa ma jigneasca sau sa ma umileasca. Nici femeia de cea mai joasa speta nu merita asa ceva. Nu voi ajunge sa duc dorul celui care odata m-a ranit enorm, celui care si-a batut joc de mine, celui pe care l-am crezut un inger iar acum m-a lasat in cadere libera. Toti cei ce imi vor face rau, vor plati. Si nu eu le voi oferi plata, ci destinul, roata aia nenorocita ce se intoarce de fiecare data...
"Love me or leave me!"
Sunt oboita, satula de cararile intortocheate ale vietii, satula sa traiesc ... Am pierdut vointa de a mai trai, simt ca nu am pentru cine sau nu am pentru ce... Si nu! Nu sunt pe perioada rosie...sunt doar intr-o perioada grea a vietii... E greu sa te intretii de unul singur, avand in vedere ca nu am un salariu genial ... Munca asta ma termina psihic, mai deloc fizic.
Dar povestea mea nu o va sti niciun apropiat, nu o va afla nimeni si nu ar avea de ce sa ma compatimeasca... Urasc sa vad mila fata de mine in ochii altora, urasc sa fiu compatimita.. Am si eu un orgoliu, iar acela este deosebit de mare ...
E ciudat cum fiecare client, mai mic sau mai mare, pare sa poarte in ochi intreaga durere. Fiecare isi spune povestea sa, prin felul in care comanda, prin felul cum se comporta si cum vorbeste. Fiecare, fara sa vrea, imi arata intenstitatea durerii pe care o suporta, doza de indiferenta fata de altii, dragostea pe care o poarta cuiva...
Am inceput sa retin deja expresiile clientilor mei fideli... Unii au curajul sa mai stea la o poveste in caz ca le dureaza comanda, altii, parca ar spune ceva dar nu au curaj.
Am deja o clienta care revine saptamana de saptamana, da o comanda mare si stie ca dureaza. O doamna eleganta, ce nu pare foarte in varsta, rujata nu prea strident, cu un machiaj natural mai tot timpul, cu o piele catifelata si parfumata din cap pana in picioare...Incepe sa imi povesteasca ce a mai facut ea saptamana asta, cum s-a chinuit ea cu copiii, cat a muncit pentru banutii pe care ii are... Se vede in ochii ei ca ascunde o poveste dureroasa, ca a suportat multe la viata ei...
Odata, a avut si ea un sot. Acel sot care o insela, o batea si totusi o intretinea. Dupa ce s-au despartit, acesta i-a luat copiii, i-a luat casa, i-a lut absolut tot ce avea, nici macar demnitatea nu i-a mai ramas. A lasat-o in curul gol, fara un acoperis deasupra capului. A ajuns sa faca multe lucruri pe bani, pana a ajuns sa aiba o suma considerabila, cu ajutorul unui domn cu o avere imensa, care a iubit-o foarte mult. Acum, are aceeasi slujba, ofera clipe de vis, clipe de neuitat mai bine spus, domnilor deosebit de generosi. Si fara scuza, a inceput sa ii placa. De ce sa nu faci un lucru pe bani mai ales daca iti si place?
Dar inca o doare, inca nu a ajuns sa isi vada iar fetitele si inca spera ca intr-o zi o vor cauta ele macar. Inca spera sa nu ramana dezamagite la ceea ce vor afla si vor vedea. Spera sa nu fie rusinate de ceea ce face mama lor pentru a trai...macar de pe o zi pe alta...
Dar eu nu voi ajunge asa...cel putin nu partea cu copii si partea cu sotul. Nu voi permite nimanui sa ma loveasca, sa ma jigneasca sau sa ma umileasca. Nici femeia de cea mai joasa speta nu merita asa ceva. Nu voi ajunge sa duc dorul celui care odata m-a ranit enorm, celui care si-a batut joc de mine, celui pe care l-am crezut un inger iar acum m-a lasat in cadere libera. Toti cei ce imi vor face rau, vor plati. Si nu eu le voi oferi plata, ci destinul, roata aia nenorocita ce se intoarce de fiecare data...
"Love me or leave me!"
Durere in cur %$#@
Mda...azi mi se rupe...Mi se indoaie si toate cele. Stau linistita la pc, imi beau frappe-ul homemade si scriu postul asta. Sa va pove' si eu ziua de ieri?! Pai...hai sa zicem ...
O zi de tot cacatul! Eu ma trezesc, el vine acasa si nici macar nu ma baga in seama ... Intra in camera, se dezbraca si apoi ma cheama la masa...WTF?!?
Ma duc linistita, ii spun dragut:
- Eu nu vreau decat un ou fiert, nu pot manca in dimineata asta k nu mi-e foarte bine!
- Pula mea, am zis ca o sa fac ceva de mancare, atunci nu mai fac k nu mananc eu singur ceea ce fac!
- Jeezus, fa pentru tine! Sau bine fie, fa ceva si mananc si eu!
- Da! Imi bag pula! Mananca ce vrei! Eu nu mai mananc nimic!
Eu, care ma enervez foarte greu, am reusit sa imi ies din pepeni si am inceput sa trantesc! Ce era deodata cu nervii astia incontrolabili?! Ce naiba se intamplase intre noi?!
Imi iau o tigare, pun o felie de paine in toaster, imi iau mierea din camara, fac un ceai si cam atat... Gandurile mele fugeau in cu totul alta parte...de parca nu imi pasa k el tocmai avusese o iesire bizara, fara niciun motiv...
Vine inapoi in bucatarie, se aseaza pe scaun...Bolboroseste ceva nervos, apoi il aud spunand ca asa nu e bine.
Ce naiba sa inteleg eu din asta?! De ce nu e bine?! De fapt, ce nu e bine?!?!?!
Dupa ce vede ca eu nu il bag in seama, ca il ignor complet, avand in vedere ca eu ma gandeam ce sa mananc la munca ... se duce inapoi in dormitor.
Mananc linistita o felie de paine cu miere, cu ceaiul, ma duc apoi in dormitor.
- Iubita, simt ca te pierd...si ce e cel mai trist este ca simt ca te pierd din sufletul meu .... Te-ai schimbat, nu mai esti cea pe care o stiam odata...nu mai esti tu, fetita aia inocenta si dulce, simpatica si mereu binevoitoare....
- Si in ce anume m-am schimbat?! (ce s-a intamplat frate?!)
- Intr-un mic drac, intr-o fiinta a naibii, intr-o persoana care nu mai permite nimic nimanui, nici macar apropierea mea nu o mai doresti...
- Deci ti-a trecut de mine sa inteleg? :D (pentru asta o sa ma urasc mai tarziu)
- Nu...cred....
Acum vine momentul in care eu il iau in brate...si cam atat...nu stiu ce sa ii raspund, nu stiu ce sa fac mai departe... Ma apuca plansul, rasul, toate starile posibile... Ce naiba se intampla cu mine?! De ce sunt atat de indiferenta la faptul k el nu ma mai iubeste atat de mult?!
Acum, aducandu-mi aminte de trecutul meu idiot, imi dau seama de ce i-am zis odata, cand el nu imi mai oferea toata atentia de care aveam nevoie, cand nu ne mai futusem de o vreme buna:
- O sa vina vremea in care eu o sa ma satur sa alerg dupa tine, o sa ma satur sa cersesc iubire, tandrete. Si o sa vina si vremea in care se va intoarce roata. Timpul in care tu vei ajunge sa cersesti ceea ce am cersit eu pana acum ... Si iti va parea rau!
Acum imi dau seama ca acel moment a venit, ca pur si simplu nu mai am nevoie de nimic din ce imi ofera el, asa ca la schimb nu am ce sa ii ofer ... Ma ridic de langa el, ma imbrac pentru munca si plec.
- Te iubesc! Ai grija de tine!
Nu ii spun nimic, ies pe usa si chem liftul, cu gandul in alta parte...La cel dinaintea lui ....
O zi de tot cacatul! Eu ma trezesc, el vine acasa si nici macar nu ma baga in seama ... Intra in camera, se dezbraca si apoi ma cheama la masa...WTF?!?
Ma duc linistita, ii spun dragut:
- Eu nu vreau decat un ou fiert, nu pot manca in dimineata asta k nu mi-e foarte bine!
- Pula mea, am zis ca o sa fac ceva de mancare, atunci nu mai fac k nu mananc eu singur ceea ce fac!
- Jeezus, fa pentru tine! Sau bine fie, fa ceva si mananc si eu!
- Da! Imi bag pula! Mananca ce vrei! Eu nu mai mananc nimic!
Eu, care ma enervez foarte greu, am reusit sa imi ies din pepeni si am inceput sa trantesc! Ce era deodata cu nervii astia incontrolabili?! Ce naiba se intamplase intre noi?!
Imi iau o tigare, pun o felie de paine in toaster, imi iau mierea din camara, fac un ceai si cam atat... Gandurile mele fugeau in cu totul alta parte...de parca nu imi pasa k el tocmai avusese o iesire bizara, fara niciun motiv...
Vine inapoi in bucatarie, se aseaza pe scaun...Bolboroseste ceva nervos, apoi il aud spunand ca asa nu e bine.
Ce naiba sa inteleg eu din asta?! De ce nu e bine?! De fapt, ce nu e bine?!?!?!
Dupa ce vede ca eu nu il bag in seama, ca il ignor complet, avand in vedere ca eu ma gandeam ce sa mananc la munca ... se duce inapoi in dormitor.
Mananc linistita o felie de paine cu miere, cu ceaiul, ma duc apoi in dormitor.
- Iubita, simt ca te pierd...si ce e cel mai trist este ca simt ca te pierd din sufletul meu .... Te-ai schimbat, nu mai esti cea pe care o stiam odata...nu mai esti tu, fetita aia inocenta si dulce, simpatica si mereu binevoitoare....
- Si in ce anume m-am schimbat?! (ce s-a intamplat frate?!)
- Intr-un mic drac, intr-o fiinta a naibii, intr-o persoana care nu mai permite nimic nimanui, nici macar apropierea mea nu o mai doresti...
- Deci ti-a trecut de mine sa inteleg? :D (pentru asta o sa ma urasc mai tarziu)
- Nu...cred....
Acum vine momentul in care eu il iau in brate...si cam atat...nu stiu ce sa ii raspund, nu stiu ce sa fac mai departe... Ma apuca plansul, rasul, toate starile posibile... Ce naiba se intampla cu mine?! De ce sunt atat de indiferenta la faptul k el nu ma mai iubeste atat de mult?!
Acum, aducandu-mi aminte de trecutul meu idiot, imi dau seama de ce i-am zis odata, cand el nu imi mai oferea toata atentia de care aveam nevoie, cand nu ne mai futusem de o vreme buna:
- O sa vina vremea in care eu o sa ma satur sa alerg dupa tine, o sa ma satur sa cersesc iubire, tandrete. Si o sa vina si vremea in care se va intoarce roata. Timpul in care tu vei ajunge sa cersesti ceea ce am cersit eu pana acum ... Si iti va parea rau!
Acum imi dau seama ca acel moment a venit, ca pur si simplu nu mai am nevoie de nimic din ce imi ofera el, asa ca la schimb nu am ce sa ii ofer ... Ma ridic de langa el, ma imbrac pentru munca si plec.
- Te iubesc! Ai grija de tine!
Nu ii spun nimic, ies pe usa si chem liftul, cu gandul in alta parte...La cel dinaintea lui ....
marți, 23 august 2011
Still missing.....
Vreau sa ma intorc in trecut. Sa il mai tin in brate, sau in trecutul in care nu imi pasa de el. Nici eu nu mai stiu. Sunt atat de confuza, pierduta printre ganduri, printre lingurite de finetti si vise aruncate pe geam. Printre drumuri, alei, strazi. Sunt pierduta in lumea mea sumbra, neagra.
Nu ma mai suport. Imi vine sa imi dau pumni in gura, palme peste fata, sa ma bat in cap cu un ciomag. Viata mea se duce dracului, o simt cum se arunca de la 4. Pana si ea a renuntat sa mai spere la ceva bun. Mi-e scarba de tot, de toate, de munca, de somnul de seara.
Imi trec prin minte mii si mii de ganduri...dar cel mai mult predomina gandul de a face ordine printre ele, de a le sorta pe litere, pe prioritate si mai ales pe sertare. Le-as arunca pe toate in fundul curului, le-as lasa dracu si as trai viata asa cum este...fara sa mi-o schimbe nimeni.
Ma trec fiori, ma simt din ce in ce mai pierduta. In curand am impresia ca nu voi mai sti de unde vin, cum ma cheam si ce am facut pana acum. Mi-as dori asta foarte mult. Sa iau viata de la 0, asa cum am sperat sa o pot face aici... Dar nu prea mi-a iesit.
Sunt satula de toate. Vreau sa iau o pauza ....
TIME OUT !!!!!! PLEASE !!!
Nu ma mai suport. Imi vine sa imi dau pumni in gura, palme peste fata, sa ma bat in cap cu un ciomag. Viata mea se duce dracului, o simt cum se arunca de la 4. Pana si ea a renuntat sa mai spere la ceva bun. Mi-e scarba de tot, de toate, de munca, de somnul de seara.
Imi trec prin minte mii si mii de ganduri...dar cel mai mult predomina gandul de a face ordine printre ele, de a le sorta pe litere, pe prioritate si mai ales pe sertare. Le-as arunca pe toate in fundul curului, le-as lasa dracu si as trai viata asa cum este...fara sa mi-o schimbe nimeni.
Ma trec fiori, ma simt din ce in ce mai pierduta. In curand am impresia ca nu voi mai sti de unde vin, cum ma cheam si ce am facut pana acum. Mi-as dori asta foarte mult. Sa iau viata de la 0, asa cum am sperat sa o pot face aici... Dar nu prea mi-a iesit.
Sunt satula de toate. Vreau sa iau o pauza ....
TIME OUT !!!!!! PLEASE !!!
We walk fast ...
Asta e adevarul. Traim viata la mare viteza. Suntem tot timpul grabiti, spre munca sau spre scoala. Totul este urgent, timpul trece cu rapiditate si parca nu ne dam seama cat a trecut pana am facut vreo 2-3 lucruri.
Viteza asta ne mananca toata viata, firicel cu firicel.
Timpul trece pe langa noi si nu prea ne putem lauda ca am facut suficiente lucruri sa fim multumiti. Traim in epoca vitezei si asta ne ocupa majoritatea timpului. Suntem prea preocupati cu munca, cu traiul de zi cu zi. Nu mai avem timp de nimic.
Si odata cu trecerea grabita a timpului, se scurge fiecare picatura din viata noastra. Timpul trece atat de rapid, dar nu observam. Suntem ingropati in griji, in sentimente, in trairi carora le ducem dorul. . .
Nu avem timp sa ne oprim, sa analizam, sa gandim, sa cercetam ... Timpul trece pe langa noi ...
Viteza asta ne mananca toata viata, firicel cu firicel.
Timpul trece pe langa noi si nu prea ne putem lauda ca am facut suficiente lucruri sa fim multumiti. Traim in epoca vitezei si asta ne ocupa majoritatea timpului. Suntem prea preocupati cu munca, cu traiul de zi cu zi. Nu mai avem timp de nimic.
Si odata cu trecerea grabita a timpului, se scurge fiecare picatura din viata noastra. Timpul trece atat de rapid, dar nu observam. Suntem ingropati in griji, in sentimente, in trairi carora le ducem dorul. . .
Nu avem timp sa ne oprim, sa analizam, sa gandim, sa cercetam ... Timpul trece pe langa noi ...
luni, 22 august 2011
Besame ...
In traducere "Saruta-ma" ...
Am citit undeva asta: se credea odata ca respiratia contine sufletul unei persoane, asa ca sarutul era considerat casatoria a 2 suflete.
Mi se pare foarte tare...Dar din punctul meu de vedere un sarut este mult mai mult.. Starea pe care ti-o da, sentimentul de siguranta. Este raiul pe pamant, raiul celor ce stiu a simti.
Un sarut poate ascunde atat de multe, un sarut poate insemna atat de mult atunci cand e dat la timpul potrivit. Un sarut te poate scoate dintr-o stare sufocanta, sumbra si te poate aduce intr-o stare de visare, de relaxare.
Puterea lui este atat de mare, probabil nemasurabila. Cu un sarut poti aduce o situatie tensionata la calm, pace si liniste.
Sarutul senzual iti da o stare de fluturasi, like you're high. Te poate duce pe culmi necunoscute ale visarii, ale placerii.
Sarutul furat este poate cel mai apetisant... Atunci cand o persoana pare sa nu te mai vrea, pare sa te respinga, sarutul furat este cel care aduce zambetul intr-o situatie critica. Totul este mai luminos, mai frumos si pare mai roz daca saruti persoana iubita.
Sunt atatea intelesuri, atatea lucruri importante continute intr-un sarut, incat trebuie, este imperativ sa acordam mai multa atentie acestui aspect.
Va las cu melodia care m-a inspirat sa scriu acest post ... Sper sa va placa!
Am citit undeva asta: se credea odata ca respiratia contine sufletul unei persoane, asa ca sarutul era considerat casatoria a 2 suflete.
Mi se pare foarte tare...Dar din punctul meu de vedere un sarut este mult mai mult.. Starea pe care ti-o da, sentimentul de siguranta. Este raiul pe pamant, raiul celor ce stiu a simti.
Un sarut poate ascunde atat de multe, un sarut poate insemna atat de mult atunci cand e dat la timpul potrivit. Un sarut te poate scoate dintr-o stare sufocanta, sumbra si te poate aduce intr-o stare de visare, de relaxare.
Puterea lui este atat de mare, probabil nemasurabila. Cu un sarut poti aduce o situatie tensionata la calm, pace si liniste.
Sarutul senzual iti da o stare de fluturasi, like you're high. Te poate duce pe culmi necunoscute ale visarii, ale placerii.
Sarutul furat este poate cel mai apetisant... Atunci cand o persoana pare sa nu te mai vrea, pare sa te respinga, sarutul furat este cel care aduce zambetul intr-o situatie critica. Totul este mai luminos, mai frumos si pare mai roz daca saruti persoana iubita.
Sunt atatea intelesuri, atatea lucruri importante continute intr-un sarut, incat trebuie, este imperativ sa acordam mai multa atentie acestui aspect.
Va las cu melodia care m-a inspirat sa scriu acest post ... Sper sa va placa!
vineri, 19 august 2011
Help !!!
Acum va spun sincer ca m-am uitat in oglinda. Ma pregateam sa ies la o tura de shoping, ca am vazut o palarie frumusica de iarna si mi-o iau de pe acum. Cand ma uit, ce sa vad. M-am trezit cu 1 ochi umflat si vanat :|
Astazi trebuia sa ies si la o cafea cu o colega, sa ma duc si la shopping si mai ales sa merg la munca. Arat cel putin ca naiba. Ce ma faaaaaac?!?!
Stau totusi si ma gandesc ce am facut azi noapte. Oare sunt vreo somnambula, poate m-am dus la vecinu de deasupra ca tare bunoc mai e. Dar ce am facut asa grav de mi-am luat-o serios?!?!
Multe intrebari fara raspuns...
Astazi trebuia sa ies si la o cafea cu o colega, sa ma duc si la shopping si mai ales sa merg la munca. Arat cel putin ca naiba. Ce ma faaaaaac?!?!
Stau totusi si ma gandesc ce am facut azi noapte. Oare sunt vreo somnambula, poate m-am dus la vecinu de deasupra ca tare bunoc mai e. Dar ce am facut asa grav de mi-am luat-o serios?!?!
Multe intrebari fara raspuns...
Petale de suflet ...
O floare ... fiecare petala cazuta este inca un capitol incheiat al vietii. Incep sa ma ofilesc, simt ca imbatranesc si fug de maturitate. Chiar fug de ea, mancand pamantul. Ma sperie faptul ca mi se spune zilnic sa ma maturizez, sa ma gandesc dracului ce vreau de la viata.
Dar ce nu inteleg ei este ca eu deja stiu ce vreau de la viata, eu deja am planul facut pana ajung la pensionare. Odata gandeam ca un foarte bun prieten... Fut tot ce prind, incerc orice se poate, experimentez lucruri in cativa ani, lucruri pe care altii au reusit sa le experimenteze in zeci de ani, iar dupa ce mi-am terminat treaba, ma sinucid.
Ce simplu parea atunci. Eram doar un copil de 15 ani care asculta aberatiile unui virgin.
Dar, intr-o limita, viata merita traita. Cu tristeti, cu depresii, cu momentele in care iti vine sa dai dracului pe toata lumea, sa stai naibii linistit in coltisorul tau de rai.
Am realizat pentru a mia oara in viata ca sunt singura ... Singura, pe cont propriu. Si am mai realizat ca nimeni nu iti doreste binele. Suntem toti pe carca noastra. Lupta pentru a supravietui. Si am invatat de la viata sa calc totul in picioare cand este virba de mine, de fericirea mea. Si cam asta am facut mai toata viata... Dar nu mi-a adus fericirea. Mi-a adus doar satisfactia ca am mai inlaturat un obstacol din calea planurilor mele, ca am mai scapat de o persoana care dorea sa ma schimbe.
Cum spuneam si intr-un post anterior, ma multumesc cu faptul ca inca mai pot profita de micile bucurii ale vietii. Iar ieri am descoperit o noua metoda de a-mi face ziua cat mai placuta, o metoda pe care nu o credeam atat de utila pana acum.
Merg intr-o droaie de magazine de haine, probez chestii nenumarate si apoi, ceea ce imi place si vine bine, se cumpara. :D Nu-i asa ca suna stupid.
Ziua de ieri a fost cea mai frumoasa de cand sunt aici. Soarele stralucea salbatic pe cer, era atat de cald dar acele stradute ascunse aduceau macar putina adiere a vantului. Apoi o cafea si o cola si in sfarsit inapoi acasica.
Seara am stat pe balcon, rasfirand amintirile, memoriile mele, trecutul. Dar cu ajutorul lui am realizat ca trebuie sa trec mai departe. Sa uit, sau de nu pot, macar sa arunc totul intr-un coltisor uitat de suflet.
Va las cu aceste cateva fotografii superbe, din acest oras frumos ...
Dar ce nu inteleg ei este ca eu deja stiu ce vreau de la viata, eu deja am planul facut pana ajung la pensionare. Odata gandeam ca un foarte bun prieten... Fut tot ce prind, incerc orice se poate, experimentez lucruri in cativa ani, lucruri pe care altii au reusit sa le experimenteze in zeci de ani, iar dupa ce mi-am terminat treaba, ma sinucid.
Ce simplu parea atunci. Eram doar un copil de 15 ani care asculta aberatiile unui virgin.
Dar, intr-o limita, viata merita traita. Cu tristeti, cu depresii, cu momentele in care iti vine sa dai dracului pe toata lumea, sa stai naibii linistit in coltisorul tau de rai.
Am realizat pentru a mia oara in viata ca sunt singura ... Singura, pe cont propriu. Si am mai realizat ca nimeni nu iti doreste binele. Suntem toti pe carca noastra. Lupta pentru a supravietui. Si am invatat de la viata sa calc totul in picioare cand este virba de mine, de fericirea mea. Si cam asta am facut mai toata viata... Dar nu mi-a adus fericirea. Mi-a adus doar satisfactia ca am mai inlaturat un obstacol din calea planurilor mele, ca am mai scapat de o persoana care dorea sa ma schimbe.
Cum spuneam si intr-un post anterior, ma multumesc cu faptul ca inca mai pot profita de micile bucurii ale vietii. Iar ieri am descoperit o noua metoda de a-mi face ziua cat mai placuta, o metoda pe care nu o credeam atat de utila pana acum.
Merg intr-o droaie de magazine de haine, probez chestii nenumarate si apoi, ceea ce imi place si vine bine, se cumpara. :D Nu-i asa ca suna stupid.
Ziua de ieri a fost cea mai frumoasa de cand sunt aici. Soarele stralucea salbatic pe cer, era atat de cald dar acele stradute ascunse aduceau macar putina adiere a vantului. Apoi o cafea si o cola si in sfarsit inapoi acasica.
Seara am stat pe balcon, rasfirand amintirile, memoriile mele, trecutul. Dar cu ajutorul lui am realizat ca trebuie sa trec mai departe. Sa uit, sau de nu pot, macar sa arunc totul intr-un coltisor uitat de suflet.
Va las cu aceste cateva fotografii superbe, din acest oras frumos ...
miercuri, 17 august 2011
Pentru el....
Am invatat de la viata sa nu imi fac sperante, vise...toate vor fi spulberate intr-o zi. Asta mi-e soarta. Sa sper, sa visez, iar apoi din senin sa imi fie distruse toate visele. Probabil ca merit, probabil ca ti-am provocat prea mult rau si probabil ca asa imi trebuie, sa fiu si eu dezamagita, sa vad cum toate se naruie in fata ochilor mei si sa raman neputincioasa.
Succes la a ma scoate din sufletul si mintea ta, succes la a iti incepe o alta viata, departe de mine, de gandurile care te ranesc si care te rascolesc. Azi m-am dat batuta. Azi am renuntat la a te face sa intelegi ce m-a obligat sa fac ceea ce am facut. A fost nevoie doar de un comentariu deplasat. Acum stiu ca ma urasti, ca ai fost doar indragostit de starile pe care ti le dadeam, lucrurile prin care treceai cu mine. Aia nu a fost iubire.
Tin sa iti aduc la cunostinta ca a te absolvi complet de vina, e un inceput spre a ma uita.... Imi accept intreaga vina, eu te-am facut sa suferi, tu ai fost perfect! Tu nu ai defecte! Esti doar un naiv care s-a lasat dus de nas de mine! Nu-i asa?!
Uita-ma, scapa de mine, lasa-ma singura intr-un colt uitat de lume, arunca-mi amintirea in strafundul sufletului si traieste-ti viata, macar atat meriti si tu.
Succes la a ma scoate din sufletul si mintea ta, succes la a iti incepe o alta viata, departe de mine, de gandurile care te ranesc si care te rascolesc. Azi m-am dat batuta. Azi am renuntat la a te face sa intelegi ce m-a obligat sa fac ceea ce am facut. A fost nevoie doar de un comentariu deplasat. Acum stiu ca ma urasti, ca ai fost doar indragostit de starile pe care ti le dadeam, lucrurile prin care treceai cu mine. Aia nu a fost iubire.
Tin sa iti aduc la cunostinta ca a te absolvi complet de vina, e un inceput spre a ma uita.... Imi accept intreaga vina, eu te-am facut sa suferi, tu ai fost perfect! Tu nu ai defecte! Esti doar un naiv care s-a lasat dus de nas de mine! Nu-i asa?!
Stiu c-ai să mă laşi pe-o margine de gând
Pe-o slabă tresărire de fior plăpând,
Îngropându-mă sub muguri de uitare
Ai să m-acoperi c-un praf de nepăsare.
Ape line sau poate-nvolburate
Atâtea ceasuri din iubiri furate,
Urma şi-au pierdut în palid asfinţit
Vei mai ştii tu oare pe cine ai iubit?
Primăveri s-au nins în treacăt peste noi
Ducând speranţa că vom fi odată doi,
Înveşmântată-n alb de ghiocei
Visam să curgă-alene anii mei.
De-ţi voi rămâne măcar în amintire,
Vei ştii că m-ai numit cândva, iubire?
Pe-o slabă tresărire de fior plăpând,
Îngropându-mă sub muguri de uitare
Ai să m-acoperi c-un praf de nepăsare.
Ape line sau poate-nvolburate
Atâtea ceasuri din iubiri furate,
Urma şi-au pierdut în palid asfinţit
Vei mai ştii tu oare pe cine ai iubit?
Primăveri s-au nins în treacăt peste noi
Ducând speranţa că vom fi odată doi,
Înveşmântată-n alb de ghiocei
Visam să curgă-alene anii mei.
De-ţi voi rămâne măcar în amintire,
Vei ştii că m-ai numit cândva, iubire?
Uita-ma, scapa de mine, lasa-ma singura intr-un colt uitat de lume, arunca-mi amintirea in strafundul sufletului si traieste-ti viata, macar atat meriti si tu.
Cine-mi va mai spune-n fiecare noapte somn usor si
Cine-mi va mai spune-n fiecare zi 'Imi este dor' si
Cine-mi va mai spune 'Te iubesc', acum, cand tu nu mai esti.
Cine-si va mai pierde mana foarte-ncet prin parul meu si
Cine-mi va mai spune 'Va fi bine' cand e foarte greu,
Cine-mi va mai spune 'Te iubesc', acum, cand tu nu mai esti....
Cine-mi va mai spune-n fiecare zi 'Imi este dor' si
Cine-mi va mai spune 'Te iubesc', acum, cand tu nu mai esti.
Cine-si va mai pierde mana foarte-ncet prin parul meu si
Cine-mi va mai spune 'Va fi bine' cand e foarte greu,
Cine-mi va mai spune 'Te iubesc', acum, cand tu nu mai esti....
Life ...
The most important of life’s battles is the one we fight daily in the silent chambers of the soul.
Astazi am realizat cat de trecatoare este viata, cat de amaruie este, cat de grea poate fi ... Pentru prima data m-a lasat dusa de ganduri in timp ce munceam... Si mi se scurgeau in fata ochilor momente, anii trecuti, anii tineretii, fiecare iubire, fiecare suferinta provocata mie sau de mine...
Si observ ca incep sa platesc pentru fiecare rau facut fiecarei persoane... Platesc, si inca cum!
Poate va intrebati cum anume platesc... Cu faptul ca nu mai primesc ceea ce vreau atat de usor, cu faptul ca imi revine constiinta care ma mustra pentru fiecare greseala, pentru fiecare pas gresit...
Insa ma bucur totusi ca inca mai intrevad speranta unui viitor mai bun, mai luminos...mai roz...
Inca mai exista micile bucurii ale vietii de care sa profit... o galeata de finetti in fata tv-ului la care ruleaza un film siropos, 2 litri de Cola numai pentru mine, sa rad de vremurile apuse cu vechi prietene, sa plang dupa unele, sa imi plang de mila alaturi de o noua prietena ....
Dar uneori imi aduc aminte si de ce am lasat in urma recent... Acum ma pot numi un on "fara suflet", fara scrupule ... Nu pot spune ca acum o duc mult mai bine, dar macar nu mai sunt stresata, nu mai sunt fortata sa fac anumite lucruri, acum sunt doar eu, cum vreau sa fiu si cum vreau sa ma comport.
Acum am curajul sa imi dezvalui adevarata personalitate, adevaratele dependente, lucrurile care imi fac placere, lucrurile care ma dezgusta, fara sa fiu judecata. Aici am luat-o de la 0 ...
Dar amintirile nu mor ... ele doar provoaca durere ...
"- Stii ca esti cam dementa nu?
- Da...
- Priveste partea buna, esti dementa dar provoci zambete... Si asta e bine..."
marți, 16 august 2011
Mi se potriveste foarte bine ...
In incercarea esuata de a-mi face ultimele ore acasa mai frumoase, ca astazi lucrez 9 sau 10 ore....nici nu mai stiu, am inceput sa caut bancuri. Pana acum, nimic care sa ma faca sa ma pis pe mine de ras....
Tot caut, termin mancarea de facut, caut iar...nimic...
La un moment dat, gases un post numit "Cele mai frumoase urari de Craciun".
Avand in vedere ca salariul meu la "Mc Donald's" nu este atat de genial pe cat ma asteptam si avand in vedere ca de fiecare data cand sunt libera trebuie sa fac ore in plus ca vezi doamne nu imi fac toate orele consider ca urmatorul text se potriveste tocmai bine cu situatia data:
Dragul mosului ANGAJAT ,
Iti spun clar si raspicat:
Am primit scrisoarea ta,
Dar m-am sters la cur cu ea.
Si ma pis pe ce-ti doresti,
Nici in vis n-ai sa primesti!
Si daca-mi mai scrii vreodata,
Iti rup gura cu-o lopata!
Nu-l mai cauta pe mosu'
Ca iti face curu rosu.
Mosu` a plecat din tara ,
Ca-i criza financiara!
Deci, o venit criza, va rugam nu ne mai trimiteti cereri absurde si neinteresante. Avem niste venituri colosale dar nu ne permitem sa va marim salariul, sau macar sa va dam o mica prima...Asa ca stati dracului in banca voastra!
Tot caut, termin mancarea de facut, caut iar...nimic...
La un moment dat, gases un post numit "Cele mai frumoase urari de Craciun".
Avand in vedere ca salariul meu la "Mc Donald's" nu este atat de genial pe cat ma asteptam si avand in vedere ca de fiecare data cand sunt libera trebuie sa fac ore in plus ca vezi doamne nu imi fac toate orele consider ca urmatorul text se potriveste tocmai bine cu situatia data:
Dragul mosului ANGAJAT ,
Iti spun clar si raspicat:
Am primit scrisoarea ta,
Dar m-am sters la cur cu ea.
Si ma pis pe ce-ti doresti,
Nici in vis n-ai sa primesti!
Si daca-mi mai scrii vreodata,
Iti rup gura cu-o lopata!
Nu-l mai cauta pe mosu'
Ca iti face curu rosu.
Mosu` a plecat din tara ,
Ca-i criza financiara!
Deci, o venit criza, va rugam nu ne mai trimiteti cereri absurde si neinteresante. Avem niste venituri colosale dar nu ne permitem sa va marim salariul, sau macar sa va dam o mica prima...Asa ca stati dracului in banca voastra!
Nu am stare ...
De o vreme ma tot gandesc la trecutul meu, trecutul meu dureros, cu dese momente de fericire. Mi-e dor sa fiu copil, sa nu stiu ce e viata, sa ma uit la ai mei ca la felul paispe cand spun ca viata e grea.
Mi-e dor sa ma joc cu mingea pe strada, in fata blocului, sa fiu copilul ala caruia nu ii pasa de nimic si de nimeni.
Dar zilele alea au trecut, s-au dus la fel de repede cum s-au dus si anii de liceu, la fel cum s-a dus jumate, sau hai fie, un sfert din viata mea, fara sa realizez nimic important, fara sa imi dau seama ce s-a intamplat cu mine in tot acel timp.
Stiam de pe atunci ca o sa ma astepte zile grele, ca o sa ma zbat sa traiesc de pe o zi pe alta, stiam ca o imbatranesc, ca o sa ma maturizez, si sincer de asta mi-a fost cel mai teama. Stiam ca timpul este pretios si tocmai din acest motiv am preferat sa traiesc fiecare clipa cu maxima intensitate, sa imi fac viata frumoasa pe moment, nu conteaza a doua zi. Conteaza momentul asta, ora asta, minutul si secunda asta.
Ma vad ajungand, usor usor in locul parintilor mei. Sunt poate la fel de stresata ca mama si ma enervez mai usor decat tata... Grea viata...
Dar pana la urma a fost alegerea mea sa plec de acasa, sa fiu pe cont propriu, pe banii mei, pe munca mea. Sa traiesc viitorul meu, nu cel dorit de cineva anume, nu unul dictat, ci un viitor la nimereala, unul imprevizibil...
Daca ar fi sa imi expun regretele, ar fi destule. Pentru dramul asta de fericire de acum, am preferat sa creez suferinta altora. Am crezut ca nu le va pasa, nu vor fi interesati si poate mai bine, se vor gandi ca au scapat in sfarsit de o povara.
Insa, nu a fost asa...M-am inselat amarnic, am avut o impresie proasta.
Dar prin postul asta vreau sa imi cer iertare catre toti cei carora le-am provocat vreo suferinta, le-am distrus visele si sperantele fara sa ma gandesc la consecinte.... Imi cer iertare dar stiu ca nu merit asa ceva... Nu merit nici macar jegul asta de viata, insa mi-a fost dat...
Please, forgive me!
Mi-e dor sa ma joc cu mingea pe strada, in fata blocului, sa fiu copilul ala caruia nu ii pasa de nimic si de nimeni.
Dar zilele alea au trecut, s-au dus la fel de repede cum s-au dus si anii de liceu, la fel cum s-a dus jumate, sau hai fie, un sfert din viata mea, fara sa realizez nimic important, fara sa imi dau seama ce s-a intamplat cu mine in tot acel timp.
Stiam de pe atunci ca o sa ma astepte zile grele, ca o sa ma zbat sa traiesc de pe o zi pe alta, stiam ca o imbatranesc, ca o sa ma maturizez, si sincer de asta mi-a fost cel mai teama. Stiam ca timpul este pretios si tocmai din acest motiv am preferat sa traiesc fiecare clipa cu maxima intensitate, sa imi fac viata frumoasa pe moment, nu conteaza a doua zi. Conteaza momentul asta, ora asta, minutul si secunda asta.
Ma vad ajungand, usor usor in locul parintilor mei. Sunt poate la fel de stresata ca mama si ma enervez mai usor decat tata... Grea viata...
Dar pana la urma a fost alegerea mea sa plec de acasa, sa fiu pe cont propriu, pe banii mei, pe munca mea. Sa traiesc viitorul meu, nu cel dorit de cineva anume, nu unul dictat, ci un viitor la nimereala, unul imprevizibil...
Daca ar fi sa imi expun regretele, ar fi destule. Pentru dramul asta de fericire de acum, am preferat sa creez suferinta altora. Am crezut ca nu le va pasa, nu vor fi interesati si poate mai bine, se vor gandi ca au scapat in sfarsit de o povara.
Insa, nu a fost asa...M-am inselat amarnic, am avut o impresie proasta.
Dar prin postul asta vreau sa imi cer iertare catre toti cei carora le-am provocat vreo suferinta, le-am distrus visele si sperantele fara sa ma gandesc la consecinte.... Imi cer iertare dar stiu ca nu merit asa ceva... Nu merit nici macar jegul asta de viata, insa mi-a fost dat...
Please, forgive me!
Bun venit ...
Din nou fac pasul asta catre lumea blogurilor ... dar de data asta cu mai multa inspiratie si mai mult optimism. Nu promit nimic, nu de alta dar nu prea ma tin de cuvant, nu-mi permite programul incarcat, voi scrie cand voi avea timp si chef si desigur! inspiratie ...
Aici imi voi asterne gandurile, pataniile, ofurile si multe altele...cum spune si titlul, aici imi voi asterne jurnalul.
Aici imi voi asterne gandurile, pataniile, ofurile si multe altele...cum spune si titlul, aici imi voi asterne jurnalul.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)