Life ...

The most important of life’s battles is the one we fight daily in the silent chambers of the soul.

Astazi am realizat cat de trecatoare este viata, cat de amaruie este, cat de grea poate fi ... Pentru prima data m-a lasat dusa de ganduri in timp ce munceam... Si mi se scurgeau in fata ochilor momente, anii trecuti, anii tineretii, fiecare iubire, fiecare suferinta provocata mie sau de mine...
Si observ ca incep sa platesc pentru fiecare rau facut fiecarei persoane... Platesc, si inca cum!

Poate va intrebati cum anume platesc... Cu faptul ca nu mai primesc ceea ce vreau atat de usor, cu faptul ca imi revine constiinta care ma mustra pentru fiecare greseala, pentru fiecare pas gresit...

Insa ma bucur totusi ca inca mai intrevad speranta unui viitor mai bun, mai luminos...mai roz...

Inca mai exista micile bucurii ale vietii de care sa profit... o galeata de finetti in fata tv-ului la care ruleaza un film siropos, 2 litri de Cola numai pentru mine, sa rad de vremurile apuse cu vechi prietene, sa plang dupa unele, sa imi plang de mila alaturi de o noua prietena .... 

Dar uneori imi aduc aminte si de ce am lasat in urma recent... Acum ma pot numi un on "fara suflet", fara scrupule ... Nu pot spune ca acum o duc mult mai bine, dar macar nu mai sunt stresata, nu mai sunt fortata sa fac anumite lucruri, acum sunt doar eu, cum vreau sa fiu si cum vreau sa ma comport.

Acum am curajul sa imi dezvalui adevarata personalitate, adevaratele dependente, lucrurile care imi fac placere, lucrurile care ma dezgusta, fara sa fiu judecata. Aici am luat-o de la 0 ... 

Dar amintirile nu mor ... ele doar provoaca durere ...

"- Stii ca esti cam dementa nu?

- Da...

- Priveste partea buna, esti dementa dar provoci zambete... Si asta e bine..."