Mda...azi mi se rupe...Mi se indoaie si toate cele. Stau linistita la pc, imi beau frappe-ul homemade si scriu postul asta. Sa va pove' si eu ziua de ieri?! Pai...hai sa zicem ...
O zi de tot cacatul! Eu ma trezesc, el vine acasa si nici macar nu ma baga in seama ... Intra in camera, se dezbraca si apoi ma cheama la masa...WTF?!?
Ma duc linistita, ii spun dragut:
- Eu nu vreau decat un ou fiert, nu pot manca in dimineata asta k nu mi-e foarte bine!
- Pula mea, am zis ca o sa fac ceva de mancare, atunci nu mai fac k nu mananc eu singur ceea ce fac!
- Jeezus, fa pentru tine! Sau bine fie, fa ceva si mananc si eu!
- Da! Imi bag pula! Mananca ce vrei! Eu nu mai mananc nimic!
Eu, care ma enervez foarte greu, am reusit sa imi ies din pepeni si am inceput sa trantesc! Ce era deodata cu nervii astia incontrolabili?! Ce naiba se intamplase intre noi?!
Imi iau o tigare, pun o felie de paine in toaster, imi iau mierea din camara, fac un ceai si cam atat... Gandurile mele fugeau in cu totul alta parte...de parca nu imi pasa k el tocmai avusese o iesire bizara, fara niciun motiv...
Vine inapoi in bucatarie, se aseaza pe scaun...Bolboroseste ceva nervos, apoi il aud spunand ca asa nu e bine.
Ce naiba sa inteleg eu din asta?! De ce nu e bine?! De fapt, ce nu e bine?!?!?!
Dupa ce vede ca eu nu il bag in seama, ca il ignor complet, avand in vedere ca eu ma gandeam ce sa mananc la munca ... se duce inapoi in dormitor.
Mananc linistita o felie de paine cu miere, cu ceaiul, ma duc apoi in dormitor.
- Iubita, simt ca te pierd...si ce e cel mai trist este ca simt ca te pierd din sufletul meu .... Te-ai schimbat, nu mai esti cea pe care o stiam odata...nu mai esti tu, fetita aia inocenta si dulce, simpatica si mereu binevoitoare....
- Si in ce anume m-am schimbat?! (ce s-a intamplat frate?!)
- Intr-un mic drac, intr-o fiinta a naibii, intr-o persoana care nu mai permite nimic nimanui, nici macar apropierea mea nu o mai doresti...
- Deci ti-a trecut de mine sa inteleg? :D (pentru asta o sa ma urasc mai tarziu)
- Nu...cred....
Acum vine momentul in care eu il iau in brate...si cam atat...nu stiu ce sa ii raspund, nu stiu ce sa fac mai departe... Ma apuca plansul, rasul, toate starile posibile... Ce naiba se intampla cu mine?! De ce sunt atat de indiferenta la faptul k el nu ma mai iubeste atat de mult?!
Acum, aducandu-mi aminte de trecutul meu idiot, imi dau seama de ce i-am zis odata, cand el nu imi mai oferea toata atentia de care aveam nevoie, cand nu ne mai futusem de o vreme buna:
- O sa vina vremea in care eu o sa ma satur sa alerg dupa tine, o sa ma satur sa cersesc iubire, tandrete. Si o sa vina si vremea in care se va intoarce roata. Timpul in care tu vei ajunge sa cersesti ceea ce am cersit eu pana acum ... Si iti va parea rau!
Acum imi dau seama ca acel moment a venit, ca pur si simplu nu mai am nevoie de nimic din ce imi ofera el, asa ca la schimb nu am ce sa ii ofer ... Ma ridic de langa el, ma imbrac pentru munca si plec.
- Te iubesc! Ai grija de tine!
Nu ii spun nimic, ies pe usa si chem liftul, cu gandul in alta parte...La cel dinaintea lui ....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu